Fotosensibil

In fotografie ideea de material fotosensibil este asociata cu ideea de saruri de argint. Am ajuns sa vorbim despre irelevanta materialului fotosensibil pentru fotografie, discutia fiind chiar intarita prin compararea cu mediul digital care este fotoelectric. “Facil, rapid , ieftin” , doar ca cele doua medii sunt complet diferite si chiar mai mult, sarurile de argint nu sunt singurul mediu fotografic, in istoria fotografiei multa lume facand multe retete bazate pe saruri de brom, fierul, smirna, orice sau mai bine spus, totul. Fara nicio exceptie, totul este mediu fotografic (fotosensibil), doar ca sensibilitatea la lumina a acestora este ceva mai mica decat a granulei de argint.

In primul rand, noi suntem mediu fotografic. De fiecare data cand cineva merge la plaja se duce pentru a se vuala (supraexpune). Oamenii cand stau la soare se innegresc exact cum se innegreste si o imagine, iar cu cat vorbim de mai multa lumina, cu atat avem mai mult negru (principiu pozitiv/negativ), doar ca noi nu folosim nici proces contact (1) si nici nu ne bronzam intr-un aparat foto pentru a obtine un desen pe piele (2). Intrebarea care se impune este: daca prima imagine este cu frunze, de ce vorbesc despre piele? Deoarece corpul nostru elimina (melanina) un pigment brun inchis pentru a ne proteja pielea de radiatiile UV, soarele avand un efect distructiv asupra oricarui material. In special cand vine vorba de tesuturi, razele UV pot constitui un factor mutagen. Astfel putem sa vorbim fara nicio exagerare de actiunea “coroziva” a luminii, asemanatoare apei, un exemplu bun fiind sucurile aflate in geamurile shaorma-iilor si micilor buticuri de cartier, iar etichetele sticlelor au culori foarte fade din cauza ca au fost expuse foarte mult timp la soare. Daca exista un negativ suprapus peste etichete, am fi avut o fotografie transferata si timpul de expunere se masoara in ani. Dar frunzele nu pot elimina melanina si nici nu sunt sticlute de coca cola, ci ele elimina clorofila pentru a fotosintetiza, iar in momentul in care planta nu mai este vie (este taiata), verdele clorofilei dispare si frunza se usuca direct proportional in proces cu cantitatea de lumina (3) la care este expusa, asa ca orice pozitiv (dia) va lasa o impresie pozitiva daca aveti destula rabdare. Nu o sa detaliez procesul pentru ca o sa scriu un articol complet despre asta in primavara cand o sa trag o concluzie pe baza experimentelor din aceasta iarna.

Ca sa revin la mesajul initial, fotografia este ceva mai mult decat cadrul standardizat . Fotografia este totalitatea proceselor din jurul nostru cauzate de lumina: umbrele, fotosinteza, decolorarea hainelor lasate pe o singura parte la uscat, masinile a caror vopsea se decojeste pentru ca a stat in soare prea mult, etc. Toate acestea sunt infinit mai relevante decat punctul de sharf sau nivelul de saturatie al culorii, fotografia fiind sub hegemonialui Ra nu a zeului sticlei asferice care se lupta pentru n× straturi de glazuri colorate.

Inainte sa ne apucam sa vorbim despre conspiratii, extraterestii si sistemul oprimant, trebuie sa intelegem ca nasterea fotografiei este si damnarea acesteia. Fotografia nu a aparut ca o idee filozofica de valorificare a principiului de organizare si proiectie a luminii (fotonilor), ci a devenit obiectul multor dispute filozofice pentru ca pentru mult timp (si inca este) s-a considerat ca este o analogie a realitatii, ba chiar mai mult a fost considerata chiar mai mult: captura realitatii. Doar ca fotografia este un proces mult mai umil, s-a nascut ca un proces de reproducere industrial (principiile de baza fiind asemanatoare turnarii, gravurii, presei) si cu toate acestea procesul atingea valori pe care doar teologia isi permitea sa le abordeze. Pentru mult timp (inca mai apare in zone izolate din Polinezia) fotografia era sinonima cu capturarea sufletului persoanei fotografiate, si inca vorbim de o frica fata de fotografie. Mergeti pe strada si fotografiati aleatoriu iar in cateva minute cineva sigur o sa va ia la intrebari ca si cum activitatea ta i-ar putea prejudicia si nu ma refer la cazurile unde fotograful ii deranjeaza pe participanti. Fotografia este exact ceea ce ti se spune ca este, este democratica, asa ca masele decid ca fotografia sa fie X si principiul bun sa fie Y, pentru ca la randul lor masele practica acel principiu – o forma de cerc vicios in care valorile si principile sunt acolo pentru ca au fost de mai demult, un fel de joc al distilarii in care ideea “corecta” nu va avea nimic de a face cu un principiu logic, ci mai de graba cu ceea ce este disponibil la scara globala (ca doar traim in secolul globalizarii sub forma de familie extinsa). Asa ca fotografia acum este un grid de puncte provenite dintr-o linie de text(x) totul provenit dintr-o distilare a 35×24/60×45, care este o distilare a filmului nr.6. In loc sa mergem inspre o expansiune a orizonturilor de gandire, ingustam ceea ce am putea vedea si nu pentru ca avem o tinta clara, ci pentru a ne fi mai facil, mai comod, mai ieftin. Este un sport in care castigatorul este desemnat de ceilati concurenti dupa chipul si asemanarea acestuia, iar toti concurenti s-au inscris pentru ca sunt obositi de la cursa anterioara.(4)

Morala acestui articol este: Exista o lume mult mai vasta decat ne putem imagina, iar punctul nostru de confort nu este un barometru al realului sau al binelui.

---

1. Procesul contact este un proces de creere de printuri prin suprapunerea unui negativ peste un mediu fotosensibil (hartie fotografia) si expunerea acestora la lumina | Articol “contact”

2. Solarul arata exact ca o masa de expunere pentru fotogravura (de fiecare data cand trec pe langa cate un salon cu solar imi vine sa imi scot placuta de fotogravura si pozitivul 20).

3. Frunzele tinute in ierbar raman verzi multi ani daca ierbarul este tinut la un loc ferit de lumina.

4.Recomand articolul “fotografia – sport recreativ”