Foto jurnalistul nu intervine în nici o circumstanță.

“Cum poate un foto jurnalist sa aibă atât de putin suflet încât sa nu intervină dacă vede ca o femeie își ia bătaie, de la dragostea vieții ei.”

Contrar opiniei populare este firesc (chiar bine) ca un foto jurnalist sa nu intervină fie ca e vorba de o femeie care își ia bătaie, fie ca este vorba de un copil care moare sfasiat de vulturi. Prin definitie, jurnalistii, aici ii includem si pe fotojurnalisti, sunt noncombatanti. Adica ei nu sunt parte din conflict, nu sunt acolo ca sa fie cavalerii dreptatii, sau fetele ororilor. Ei sunt acolo pentru a obtine un set de imagini care sa fie conforme punctului de vedere al publicatiei (celui care ii plateste), pentru care lucreaza si pentru a face aceasta, ei nu intervin si nu sunt amestecati in conflict. De aceea este atat de mult tam-tam cand ei sunt rapiti sau primesc o bucata in lentila de la nu stiu care starleta cu chilotii in vine.

Kevin Carter -1993 Sudan (Premiul Pulitzer)

Nu spun ca paparazele si fotojurnalistul sunt pe picior de egalitate, dar sunt doua meserii care iti cer ca in exercitiul functiunii sa fii dezumanizat. Același lucru se intampla cu politistii, medicii, judecatorii, procurorii, profesorii, militarii si multe alte profesii. Pentru a pastra aceasta detasare cei din aceste profesii sunt feriti de “conflicte morale” de exemplu, un judecator nu o judeca pe nevasta sa, angajatorul nu isi angajeaza prietenii si nepotii, rudele organizatorului de concurs nu participa la nent-ul concurs, cel care administrează bunurile altora nu si le însușește.

O sa auziti despre acestea ca tin de “moralitate”, sau de obiectivitate, de cate ori ati auzit “noi va prezentam lumea asa cum este ea”. In realitate ele tin de interesul angajatorului. Polițistul este acolo pentru a păstra sistemul care il plătește, judecătorul este acolo sa aplice un cod precis peste o acțiune, militarul trebuie sa elibereze de viata mulțimea care nu este de acord cu angajatorul. Iar foto jurnalistul trebuie sa aducă imagini pentru a ilustra opinia centrala a ziarului/televiziunii într-un mod spectaculos și captivant, Soc, dezvăluiri senzaționale, in exclusivitate, cel mai premiat… etc.

Nu ma înțelegeți greșit, consider ca modul în care fotojurnalistii trebuie sa se comporte este odios, dar asta nu înseamnă ca eu sau dumneavoastră ca și cititori aveti un avantaj moral. Asta înseamnă ca dacă nu putem sa privim cu detasare si satisfacție profesionala, un copil in timp ce este sfâșiat de vulturi sa nu ne facem foto jurnaliști.