Cliseul ,totul s-a facut si kitchul

—————————————————————————————————————

Este un clişeu sa vorbești despre clișee: de la intelectuali de marca la – banda de cartier foto (1) toti vorbesc non-stop despre clișee, dar nimeni nu explica de ce sunt rele clișeele.

—————————————————————————————————————

Clișeul reprezinta repetarea unei idei pana la irelevanta. Aceasta, fiind irelevanta, devine doar o pierdere de timp manifestata de privitor; totodata apare si pierderea de timp a autorului (fotografului). Rezulta astfel fundamentala întrebare: Care este motivul pentru care autorul (fotograful) își pierde timpul făcând același lucru. Arta se considera a fi o activitate de creație și nu de mimetism.

Clișeele sunt rele pentru ca nu exista nici o justificare a privitorului de a-si pierde timpul uitându-se la imaginile tale deoarece abordarea ta s-a mai văzut de nenumărate ori . Clișeul este asociat iedei de parvenitism, pentru ca neexistând nici un motiv pentru care publicul sa se uite la imaginile respective, aprecierea cu care ești creditat provine din alta parte, fiind motivata de altceva decât aprecierea estetica | conceptuala;  așadar intre tine și privitor exista o relație de nesinceritate vădita.

Fie ca încearcă sa se asocieze grupului care te lauda, fie ca încearcă sa para ca are o judecata corecta de gust, fie ca încearcă sa își crediteze propriile lucrări, fie ca încearcă sa iți facă pe plac, fie ca are nevoie de un serviciu din partea ta, lucrarea in sine nu este punctul de interes. Punctul de interes se muta de pe lucrare, care acum este irelevanta și cade pe un joc social. Demersul devine așadar un demers de parvenire socio-economic și nu un demers artistic.

Cam totul s-a făcut?

Aud de foarte multe ori de la persoane de vârsta mea (23 de ani) ca totul s-a făcut, prin urmare clișeul este inevitabil:

-Totul s-a făcut!

-Cand?

-In trecut.

-Si in viitor nu se va mai face nimic?

-Cica nu.

-Sigur, sigur?

-Sigur !

Daca totul s-a facut inseamna ca si-au gresit vocatia. Cica artistii trebuie sa fie si inteligenti si creativi, lucru de care ei nu dau dovada.

Cata resemnare, cata lipsa de creativitate sa ai ca sa te resemnezi in a copia ceea ce au facut altii pentru a-ti putea justifica existenta?Atat de multa.

Kitsch

Daca tot am abordat cele mai frecvente parole (exceptând “îmi asum/își asuma”) sa o abordez și pe cea mai abordata. Kitschul este pe buzele tuturor pseudo-intelectualilor chiar dacă nici unul nu poate sa iți explice ce înseamna kitch, îndrugă ei ceva despre urat și despre consum, dar la modul incoerent și folosind cuvinte mărunte.

In prima faza cliseul nu este sinonim cu kitschul. Sunt doua notiuni vehiculate in paralel dar nu sunt sinonime: Cliseul este simpla repetare a unei idei pana la irelevanta pe cand conceptul de Kitsch este o judecata de clasa. Aceasta judecata de clasa apare cu repoducerea usoara a unei opere de arta, odata cu tiparul (presa tipografica). Verkitschen inseamna in germana samsar, vanzator de martoage deghizate drept armasari.

Kitschul apare nu din cauza scaderii calitatii artei odata cu gravura respectiv fotografia ci din cauza ca valoarea financiara a acestui obiect de inalt lux scade, incepand sa fie accesibil unui public cat mai larg. Pretul picturilor scade asa ca cei care detin picturile (bunul) incep sa ii denigreze pe cei care detin copiile (bunul nou) prin diferite tehnici; ultima zbatere ale acestor judecati de clasa este lucrarea lui Walter Benjamin-Topografia Aurei. In aceasta lucrare el explica ca originalul are proprietati mistice fiind unic, doar ca in epoca in care originalul este o copie aproape nesfarsita de 1 si 0 discursul lui pare hilar.

Am putea spune ca termenul de kitsch are chiar conotatii pozitive luand in calcul cultura noastra democratica care se bazeaza declarativ pe egalitate de clasa, si acces nediscriminat la cultura. Cu toate acestea nu am auzit in nici un caz folosirea kitschului ca un apelativ laudativ. Undeva in secolul 20 el sufera o mica modificare si devine sinonim cu conceptul de forma fara fond (sens) exact ca si cuvantul in sine, care ramane o epava. Incepe sa fie folosit ca un nonsens pentru a valida judecata negativa de gust, si a-i da emitentului acestei judecati personale o aura de falsa eruditie si superioritate.

Kitsch, nu inseamna nimic, este o simpla parola pentru a arata falsa eruditie, este un cliseu sa spui ca o lucrare este un Kitsch.

[In conditii ideale putem spune ca un kitsch reprezinta un produs a carui estetica reflecta dorintele maselor needucate pentru as stavili dorinta de consum.]  Atunci tot ce ne este noua drag este un kitsch, de la automobil la cruci sau alte simboluri religioase si noi insine. Asa chiar nu inseamna nimic pentru ca defineste totul in iubita noastra cultura.

Advertisements

About this entry