Nu exista fotografie color

Titlul articolului pare a fi o blasfemie logica, cum sa nu existe fotografie color? Chiar acum ne uitam la un monitor cu milioane de culori! În realitate monitorul nostru produce 3 culori, iar 3 este diferit de >2000000. Acele milioane sunt tonuri nu culori, adica combinatii ale celor 3 culori. Daca stam sa fim analitici nu sunt culori, sunt valori numerice transpuse alb negru si colorate ulterior in functie de canalul destinat.

Problema ideii de culori sta exact în acesta idee de recompunere prin 3 canale alb negru invocata anterior. Nu exista substante fotosensibile pentru fiecare culoare în parte, nici macar senzorul digital nu este sensibil la culori. Este vorba de sensibilitate la o bucata mare a spectrului si aceasta este filtrata pentru a simula sensibilitatea pentru fiecare culoare în parte. Daca va uitati la structura filmului color puteti observa un sandvici de filtre colorate care separa cele 3 canale pentru ca acestea sa poata reda câte o culoare prin straturi de argint alb negru care sunt colorate prin pigmenti si nu prin lumina, ca în cazul picturii. Nu exista argint galben, exista filtru galben suprapus unui strat alb negru; oricât de verde era iarba in realitate o sa fie doar atât de verde precum este pigmentul pus de producator pentru acea lungime de unda. De exemplu filmul infrarosu are balansate culorile astfel încât verde sa fie rosu sau alb. Daca totul pare confuz pâna în acest punct o sa dezvolt sistematic de la definitie la iluzia realitatii. [recomand sa cititi articolul IR inainte sa continuati]

Definitia culorii

Prin fotografie color întelegem înregistrarea informatiei de culoare în timpul expunerii.

Pare rezonabila la prima vedere dar definitia procesului color nu este nimic mai mult decât un mod pompos de a spune: sa fie culoare înregistrat pe acolo pe undeva. Intregistrarea informatiei de culoare? Suna bine pana cand intelegem ce este culoarea: culoarea este data de lungimea de unda a luminii reflectate de pe suprafata analizata. Adica daca lumina este galbena toate obiectele o sa fie galbene; in fotografie aceasta informatie este înregistrata în 3 zone ale spectrului pentru a cuprinde oarecum zona vizibila a ochiului uman. Problema este ca si fotografia alb negru cuprinde exact aceiasi zona, înregistrând aceiasi informatie doar ca într-un singur registru. Astfel fotografia alb negru este color dupa definitia invocata.

Gânditi-va la un grafic cu 2 variabile X si Y | X fiind lungimea de unda (culoarea) iar Y fiind amplitudinea. Cele 3 puncte Xr,Xg,Xb sunt la distanta fixa între ele iar miscarea lor pe axa se numeste balansul de alb (WB).

Culorile se împart în 2 categorii: lumina (directa) si pigment (reflectata), dar în nici una alb si negru nu sunt culori. În cazul luminii vorbim de RosuVerde Albastru(RGB) ca fiind culori primare deoarece combinându-le în cantitati egale obtinem lumina alba, iar absenta totala a acestora da negru; in cazul pigmentului negru inseamna absortie totala, iar alb reflexie totala. Aici apare partea amuzanta: albul în fotografie nu este dat de suprapunerea perfecta a celor 3 canale ci prin lipsa de amplitudine a intregistrarii unuia din frecvente. Cel mai la îndemana exemplu este cerul la pranz, el este clar albastru si cu toate acestea apare alb, iar acest alb nu este dat de combinarea celor 3 capturi ci din lipsa de informatia pe unul din canale.

În cazul pigmentilor, exista 3 culori de baza + una adaugata CMY+K Cyan | Magenta| Yellow + Key (negru). Chiar daca în cazul pigmentilor apare un pigment negru el nu este o culoare pentru ca C+M+Y in proportii egale formeaza negru, dar este mult mai ieftin sa faci un pigment special/ieftin pentru zona cea mai utilizata in cazul printului. Albul este suportul (hârtia) adica lipsa ori carei culori. Daca sunteti putin perspicace ati observat ca negativul RGB este CMY, adica daca dati invert tabelului anterior [R] are culoarea cyan, [G] respectiv magenta, [B]  iar albul este negru si viceversa. Aceasta este explicatia pentru care avem 2 sisteme: una pentru lumina directa si una pentru cea reflectata.

Daca tot suntem la capitolul culori, albul si negru nu sunt culori. Nu o sa va ia politistul talonul pentru ca este trecut în talon la rubrica culoare: Alb sau negru. Norocul nostru ca cei de la politie nu cred ca l-au citit pe Itten. Aceasta este una din cele mai mici probleme ale intelegerii cromatice, masina mea avea culoarea “gris” trecuta în talon. Nu cred ca a fost din cauza ca este la fel de mica ca un bob de orez iar forma este atat de asemanatoare încât s-au concentrat sa nu scrie orez la culoare. Asa ca o lunga perioada in talonul meu a fost scris gris. Acum ca am culturalizat cromatic politia romana sunt curios daca domnul politist va scrie pe urmatorul proces verbal de constatare “Bmw ul de non culoarea alb a iesit de pe partea carosabila, a lovit 6 pietoni si din fericire acum masina a prins o culoare pentru prima data, rosiatic deschis.” Metoda aditiva functioneaza spectaculos si in cazul creeri de nonculori: Folosind o masina albastra (Cyan) lovim multi pietoni (magenta) si acundem totul cu vopsea Galbena (Yellow) astfel obtinem o masina neagra. Probabil toate masinile negre sunt obtinute asa, dar am micile mele indoieli; nu de alta dar ar fi mai putini  pietoni. Pe de alta parte majoritatea masinilor negre sunt produse in Geramania, iar nemtii nu mai au pietoni evrei de mult timp.

Conceptul de culoare

Ideea de color este vitala pentru întelegerea actuala a fotografiei; consideram ca fotografia este o copie obiectiva a realitatii pe care noi o percepem cu ochii nostri si aceasta se datoreaza în mare parte fotografiei color. Un slogan Kodak ilustreaza perfect aceasta mentalitate :”Daca nu este fotografiat nu s-a întâmplat”. Evenimentele noastre s-au întâmplat color, iarba verde-cer albastru, in nici un caz alb  sau un negru. Este destul de greu sa inghiti argumentul capturii realitatii când imaginea ta nu arata ca momentul fotografiat; la început imaginile alb negru se pictau manual, dar asta necesita timp asa ca trebuia sa se dezvolte un proces automat de pictura pentru ca iarba sa fie mereu verde si cerul mereu albastru.
Sistemul autocrome-lumier (1890)este primul proces color, necesita 3 expuneri diferite fiecare cu un filtru colorate Red|Green|Blue dupa care imaginile erau colorate si reproiectate suprapus pentru a obtine o imagine color. Problema acestui sistem era ca necesita 3 expuneri diferite.

Primul film color dupa cum il cunoastem noi cu 3 straturi a fost introdus in 1935 de catre kodak sub numele de Kodakcrom. Acesta a ramas principiul pe care se bazeaza si fotografia color digitala. Daca deschideti orice imagine în photoshop  o sa observati 3 canale diferite alb negru, orice modificare a fiecarui canal în parte dand nastere unei modificari în culorile imaginii; în general de acolo poate fi facuta corectia de culoare. Dar in realitate este corectie a unei imagini alb negru.

Pâna la urma conceptul de color este greu argumentabil, din punct de vedere stiintific culoarea este doar o reflectie a culorii proiectate. Daca sursa de lumina este galbena toate obiectele o sa fie galbene în functie de cât de mult reflecta sau absorb obiectul din acel spectru dar galbene. Interpretarea acelui spectru creeaza realitatea fotografica; aceasta realitate dicteaza ca toata lumina sa fie gestionata în asa fel încât fiecare lumina sa para a fi un bec de 5400K. De acea avem WB pentru a transfora reprezentarea sursei de lumina galbena de care vorbeam în lumina alba ca sa nu mai repet faptul ca amplitudinea semnalului este gestionata prin conventia “expunere corecta” pentru a fi balansata în limitele aparentului realism. La sfârsitul zilei lumea vrea sa creada ca timpul poate fi imortalizat cu o înalta precizie (rezolutie) si ca ei vor trai în acele fotografii tineri si lipsiti de griji, iar in realitate acest lucru nu se va intampla; noi dorim sa ne ancoram de aceasta falsa realitate pentru ca este reconfortanta. Orice element care ar putea distruge iluzia reconfortanta se numeste greseala. Viata în momentele Kodak nu are color casturi, “Cu Kodak ektacrom culorile o sa fie chiar mai vii decât îti amintesti”, sppuneau ei in anii 50 si inca sunt cea mai mare forta din cinematrografie pentru ca lumea merge la film pentru happy ending.¹


1. Fie ca este vorba de Fight Club sau de cel mai siropos film ne dorim  ca sfarsitul sa fie fericit. Pana si Scufita rosie cu ale ei rezonante cromatice a scapat in final nevatamata si nimeni nu a observat ca ea era probabil lipita la loc cu super glue dupa ce a fost mestecata in bucatele de 3-4 cm marime. Cu toate astea sunt curios cum si-a dat seama care este bunicuta si care este scufita din puzelul gastro-intestinal. Foarte simplu: scufita rosie este rosie si in bucatele, doar culorile Kodak sunt garantate mai bine de 100 de ani.

Completare: Amicul meu M.C. cu care am discutat despre acest lucru spunea ca conceptul de color exista doar ca punct de referinta, daca putem fi destul de ignoranti incat consideram ca culoare=perceptia noastra a realitatii atunci fotograia este stereotipic pe drumul cel bun. Daca nu suntem ignoranti si luam in considerare ca simturile noastre au o calibrare care nu poate cuprinde decat o mica particica a informatiei de culoare atunci culorile fotograiei sunt false iar fotografia UV, IR, termal IR, Astro, si toate celalte tipurile, sunt o forma a hiperealului, a hiperfotografiei.


Recomand sa cititi in continuarea acestui articol | Fotografie 1d | Infrarosu | Fotografie stare a imaginarului | Fotografie sport recreativ | As recomanda toate articolele mele, chiar si cele inca nescrise dar cred ca acestea sunt cele importante

Referinte:  Bader IR | Color rendering calculation |

Advertisements

About this entry