Polaroid (600)

Introdus in 1976, va deveni foarte repede o icoana culturala a secolului 20. Primul polaroid de 8×8 cm a fost SX-70, dar constructia acestuia este destul de laborioasa si rezistenta lui este scazuta. Asadar, polaroid a repetat tehnica care a produs landcamera-ul (EE66) si au facut aparatul dintr-un material modern, alternand suprafete mate si lucioase. Rezultatul este un eye-candy tipic al anilor 70, care inca este folosit in designurile moderne de tip Apple.

Aparatul este cea ce am numi noi acum un “hibrid” (iupi cultura prius) , o combinatie dintre un catadioptric, un SLR si un Rangefinder. In spatele obiectivului se afla o oglinda la 45* care redirectioneaza lumina catre hartia fotosensibila si care este amplasat in partea de jos, astfel se poate obtine forma triunghiulara foarte ergonomica si ejectarea hartiei prin partea din fata si nu prin lateral (comparatie cu EE66), astfel developarea fiind relativ uniforma.

Seria 600 care a pornit in anii 80 si foloseste o caseta cu 4 lamele pentru fixare nu este o icoana atat de puternica ca vechiul 1000,iar intre ele nu exista o mare diferenta, ci doar o chestie de preferinta si sa nu uitam necesitatea unui blitz incorporat. Argumentele pe care le-as da ar suna de genul ”tata meu e mai tare ca tatal tau”, dar unul dintre aceste argumente, chiar daca foarte pueril, nu poate fi combatut. Exista o interpretare Lego a polaroidului 1000,iar copilul din mine vibreaza doar gandindu-se la acest aparat.

Filmul polaroid este atat de interesant, creand o transpunere aproape instantanee si nici un proces fotografic nu a creat o fascinatie atat de mare ca si acesta. Fotografia, in general, este un sport facut la intuneric (ca Batman) sau in fata monitorului mai nou (ca si contabilii). Polaroidul creand printuri, instant a devenit unul dintre primele “party gagets”. Polaroidul a scontat atat de tare pe zona “cool”, incat majoritatea aparatelor sunt foarte colorate, au teme de genul “barby”, “Taz”, “New yourk yellow taxi”, astfel asociindu-se cu toate brandurile de succes.

Dar din pacate, ca orice petrecaret care a dat party dupa party, va veni vremea sa aterizeze cu fata in jos intr-un sant pentru a adulmeca propria voma. Polaroidul instant a murit oficial in 2008 la varsta de 45 de ani. Exista planuri pentru a reinvigora productia ,dar sansele sunt minuscule, un final tragic care concluzioneaza ca filmul instant este inca un proces si generatiile urmatoare nu o sa stie nimic, ca si procesul cu daguerreotipie si colodiu, care sunt tot pozitiv instant.

Polaroidele au fost creditate pentru multa vreme ca fiind o transpunere fidela a realitatii din cauza nivelului incredibil de mare de automare a procesului, de la apasarea pe buton si pana la printarea imaginii trecand maxim 2 secunde. Atat de multa credibilitate au inspirat aceste hartii, incat erau folosite de catre escroci in aparate de “fotografiere a aurei” care de fapt sunt aparate Kirilan ce folosesc voltaj inalt pe suprafata hartiei pentru a influenta aliniarea particulelor metalice din hartia polaroid, astfel obtinadu-se aberatii cromatice (nu aure). Asa ca pentru a combate mitul, o sa folosesc pentru ilustrarea apratului un polaroid prost developat din cauza ca hartia este expirata din anii 80 si pentru ca nu se mai produce de ceva timp hartie polaroid.

Pentru mai multe imagini aici este un link catre lomo.ro