Fotografia – sport recreativ

Scriind o lista cu cele mai importante branduri pentru istoria fotografiei, am ajuns la Lensbaby. Pentru ca lista mea contine o mica descriere a activitatii corporatiste, am inceput sa ma intreb de ce aceasta firma isi promoveaza produsele ca pe niste bunuri pentru o activitate recreationala, iar daca suntem atenti, majoritatea firmelor de acum dezvolta campanii de promovare care sa se axeze pe caracterul recreational (Canon 400d: The world is your playground). Olimpus pentru EP1 au migrat catre fashion object, care este tot o activitate recreationala. Surprinzator, dar aceasta abordare este foarte profitabila pentru ca fotografii se impart in 3 categorii: profesionisti, colectionari si amatori. Profesionisti sunt 1% si ei cumpara echipamente industriale ultraspecializate, iar aici nu ma refer la tambalagii pe care ii gasesti la nunti, botezuri si cumetrii (ca sa blurezi si sa auresti marginile fotografiei, nu ai nevoie decat un caracter bine reprezentat in parlament). Colectionarii nu cumpara echipamente de genul IS, USM, Vrx, CACA . Ei au preferinte catre cele care au schimbat istoria fotografiei si cunosc doar 3 colectionari care sa se ocupe cu asta si care nu se ghideaza dupa dictonul ”e vechi, il vreau/o sa il vand peste 2 ani scump”. Si astfel ajungem la amatori, contabili practicanti cu o dorinta puternica de a alina urmele de la McJug-ul de format 9-16, haituind saracele flori, locuri cu iz turistic si tot felul de indivizi pentru a obine “portrete reale”, si asta din cauza ca internetul prezinta o posibilitate atat de ieftina (doar sunt contabili), iar pentru a prezenta materialul mediocru ei formeaza 90% din masa totala a fotografiilor.Materialul lor nu este nici macar rau, doar la fel ca al tuturor celorlalti contabili.

(A nu fi interpretata aceasta ca o peroratie, ci ca o simpla constatare dupa vizonarea multor site-uri “de specialitate”)

Aici apare un paradox: daca este vorba de niste hobby-isti care nu o sa execute activitate comerciala, atunci de ce au nevoie de cele mai scumpe lentile si de cele mai mari formate? Daca este pescar amator, de ce ar avea nevoie de o fregata?

Lensbaby si-a bazat strategia de vanzari exact pe acest lucru si nu sunt primii. Societatea lomografica a creat chiar un nou tip de hobby-isti, acel grup de persoane care sunt mai interesati de experienta fotografica decat de rezultatul fotografic. Acest melanj dintre actionism si dadaism devine foarte logic cand te gandesti la orice alt sport recreativ unde miza nu este castigul, ci activitatea. O mare parte insa, nu pot intelege acest lucru, iar asta pentru ca isi urasc atat de tare activitatea producatoare de venit, incat se mint ca pot face altceva si pentru a continua cu analogiile, voi da exemplul celor care isi tuneaza masini pentru “curse”, dupa care le folosesc zi de zi si care nu sunt doar un exemplu foarte bun pentru perioada anala exemplificata de Freud. Apoi sunt si acele persoane care inca cred ca pot fi piloti de curse pentru ca pot conduce un vehicul, desi marimea spoiler-ului care huruie cand dau in gropile de pe Bulevardul Patriei le atesta ”calitatea”. Exact din acelasi registru sunt si acei indivizi care isi cumpara caldarea de pixeli si incep sa creada ca doar de atat au nevoie pentru a fi fotografi de cariera si sa nu uitam de ditamai obiectivul care huruie pe ogoarele patriei.

Morala acestui articol vine sub forma unei serii intrebari: Daca fotografia este facuta de amatori pentru amuzamentul lor, de ce toata lumea este atat de serioasa? De ce nu o considera o joaca care sa produca placere? De ce ne axam pe conservarea unor valori traditionale nefondate care atesta ca “Nu trebuie sa ai mai putin de 7 tonuri de grii/Nu trebuie sa ai personaje in exteriorul compozitiei/nu trebuie sa…/nu trebuie sa…/nu trebuie sa…”. Simtim oare nevoia sa ne autolimitam introducand o serie de norme ilogice pentru a ne adecva unui sistem pe care nu il intelegem?

Cand ati facut ultima data un lucru doar pentru amuzamentul dumneavoastra si nu ati ras?

Dragan Radu-Portret dublu cu parcare

Advertisements

About this entry