Field Camera (1890)

Field Camera este unul din primele aparate foto mobile. Acum doua secole (sec. XIX) aparatul acesta era cel mai folosit aparat portabil, echivalentul iPhone-ului de azi. Exceptand ca camera foto a iPhone-ului nu are placi umede de 9×12 cm, respectiv 3.5×4.7″. Field inseamna literalmente camp si se refera la capacitatea de a fotografia intr-un camp la maxim 20 de minute de studioul tau, pentru ca placile umede sunt fotosensibile atat timp cat colodiul este umed. Ulterior cand s-a trecut la hartie/celuloid denumirea a ramas aceiasi. Inca se mai fabrica astfel de aparate de catre  Linhof, Arca-Swiss, Toyo, Horseman sau Wista. Piata pentru kit-uri (cel putin in vest) creste constant, asa ca puteti sa va cumparati acum un aparat la circa 200-400$ si sa il montati pe masa din bucatarile acompaniat de zbiaratele consoartei care doreste sa foloseasca masa in alt scop, un fel de ikea camera pentru cei care nu au 2000-8000$. Urmatorul pas in evolutia acestui tip de aparat foto este Land Camera, dar acesta nu a avut aceiasi popularitate ca si Field Camera din cauza ca nu mai are aceleasi defecte, Land Camera fiind mult prea precis si ordonat pentru cineva care vrea sa experimenteze. (CLARIFICARE) Nici unul din aceste doua tipuri nu sunt practice pentru masele neavizate ,ci doar pentru adevaratii consumatori de echipamente si materiale foto! Majoritatea acestor aparate ajung obiecte de decor.

Daca ai curajul ciudat sa il folosesti inafara studioului, realizezi cat de impractic este comparativ cu SLR-ul mult iubit. Apoi nu prea exista sanse sa il folosesti din mana, ai nevoie de o panza neagra sau un carton mare pentru a vedea punctul de focus, iar exponometrul este un tabel ciudat si obturatorul este mana fotografului. Dupa care vin probleme grave, cum ar fi faptul ca nu este chiar etans in special in compartimentul holderului si nu poti fotografia nici un fel de actiune fara un blitz din cauza ca cel mai scurt timp de expunere este: mana ta pe obiectiv > mana ta la o parte > mana ta la loc si poti obtine doua fotografii/holder care o sa te coste exact cat un film de 35mm . Stati linistiti pentru ca slr-ul dumneavoastra nu o sa va simta mult timp lipsa daca incercati cu Field Camera. Sa nu uitam de acei eroi care incearca sa foloseasca placi umede, fiindca sansele sa expui la sensibilitatea placii sunt 1 la 10 si daca adaugi ca mana ta nu este chiar un obturaror bun si cu toate celelate variabile o sa incepi astfel sa consideri loteria o afacere sigura. Hartia foto are ISO 3 si nu este la fel de grea ca sticla si in plus, daca film holderul decide sa stea inchis si tu (cititor mult iubit) scapi holderul din mana, sansele ca hartia sa se sparga sunt minime. (daca exista astfel de nebuni printre voi care doresc sa experimenteze cu placi umede va rog sa imi dati un email, cred ca o sa bantuim cateva campuri la 20 de minute de casa dumeavoasta)

Istoria fotografiei este palpabila si palpitanta, lucru care o face mult mai interesata decat alte subdomenii ale istoriei care se rezuma la a privi de la distanta cu o tanti care nu prea vorbeste engleza, dar incearca iti explice stalcit despre cat severe erau biciuirile, in timp ce tu gandesti la cat de bine se epileaza prietena ta. Istoria aparatelor foto iti ofera posibilitatea sa cumperi/sa iti faci/imprumuti aparate din 18– (sau o copie) sa intelegi ce insemna fotografia in acele timpuri si sa afli cat de bine este epilata prietena ta in acelasi timp (va rog nu postati acele imagini).

Intrebarea logica este ”de ce sa folosesti magaria aceasta impractica si nu foarte eficienta?”. Fotografia nu poate fi cuantificata in cadre pe secunda, contrast sau mtf, dar cu toate acestea, putine aparate iti ofera senzatia de rezultat palpabil, de compunere a unui cadru pe o suprafata cu capul in jos si de la stanga la dreapta acoperit fiind de o carpa neagra (hood). De cate ori corpul tau este o parte mecanica din aparat? Inteleg ca fotografia plina de entuziasm tamp (iOCu/ Pasarele/Animalute) cu acest tip de aparat este aproape imposibila de realizat si poate acest lucru ii da acel farmec, placeria de a sta si de a fotografia, nu placerea de a te plimba cool prin centrul orasului cu Holga sau Teleul tau lung in asteptarea misticului moment decisiv.

Ultima fotografie a zilei – Lentilele necorectate au tentinda de a avea un efect de coma si cred ca da fotografiilor senzatia de vis.

Peisaj tip – Fiecare cadru pare a fi  facut acum 100 de ani, textura hartiei fiind evidenta in momentul unui crop.

Multumesc domnisoarei Silvia G. pentru ca m-a ajutat cu tutorialul.(imagine jos)

Advertisements

About this entry