Unica folosinta

Orice artist sustine ca aparatul lui este doar o unealta si ca creativitatea lui transcende si se revarsa chiar si fara aceasta unealta hiperspecializata. De aceea, multi artisti folosesc aparatul foto de unica folosinta. Este cel mai ieftin si simplu mod de a obtine 36 de pozitii, cel mai economic mod de a ajunge fotograf consacrat,pentru ca daca nu poti ajunge celebru fotografiind cu bucatica mizerabila de plastic, nu o sa ajungi celebru cu nimic altceva.

Clasificare: Leica-ul poporului … un rangefinder foarte nepretentios. Aparat la fel de cool ca si Holga, Diana, Smena ,daca nu si mai cool.

Popularitate: Se datoreaza in primul rand libertatii pe care acesta ti-o ofera, nu te obliga sa investesti o suma mai mare decat costul filmului, nu trebuie sa ai grija de el (cata lume a plans ca si-au scapat aparatul de la etajul 12), nu iti trebuie nici macar de notiunile de baza pentru folosirea unui aparat. Dupa cum le numea tata, “Idiotanaparatan” , sunt foarte eficiente, isi fac treaba fara ca fotograful sa fie nevoit sa se uite la conditile atmosfericie dupa care sa inmulteasca totul cu sensibilitatea filmului si sa divida totul la miscare. Apoi trebuie mentionata EFICIENTIZAREA pentru ca ridici/apesi/avansezi filmul.

Calitate: Atat timp cat este lumina relativ puternica, afara toate imaginile apar bine expuse si clare. Dar nu e un Hasselblad si nici nu creeaza impresia ca poate captura detaliul microscopic al frunzei de iarba.Astfel, ne intrebam  pentru ce isi folosesc majoritatea mirobolantele dSLR-uri cand este de ajuns un aparat de unica folosita?

Anacronic: Aparatul nu imbratiseaza chiar deloc spiritul de shooping and toss (cumpara si arunca) a modernului.

Date tehnice: In general sunt obiective wide 24-28mm | Diafragma F/8 pentru a nu exista nevoia focalizarii manuale | Timp de expunere pe baza de arc intre 1/60-125 | ISO 200 (sau chiar 400)

Nedumerire: De ce nu se foloseste cadrul de 24×18 pentru a obtine de doua ori mai multe fotografii?

In final, trebuie sa recunosc ca este unul dintre cele mai antrenante si amuzante aparate de pe piata. In anul I de facultate aveam unul peste care aplicasem o pagina dintr-o revista porno. De fiecare data cand scoteam aparatul, persoana care vedea poza afisa o fata stupefiata sau amuzata, dar niciodata banala. Si pana la urma despre asta este vorba in arta,despre capacitatea de problematizare a unui aspect. Voi face un post special pentru aparatul foto cu iz pornografic.


Advertisements

About this entry