Fotografia stare a imaginarului

Sa va povestesc o intamplare de fotografiat: eram in fata unui magazin si pe unul din peretii exteriori ai acestuia era desenata cu creta o pisica. Am vazut apoi o vanzatoare dolofana cu o pisica si am inceput sa fotografiez. Doamna ma observase. Nu-mi convenea ca femeia poza, dar alaturarea celor teri simboluri erau satisfacatoare si cand filmul era pe terminate m-am trezit.

 (Dorel Gaina, ora 08.52 in cadrul unei reperatii in studioul foto al scolii)

Uite cum se sclerozeaza oamenii astia cu varsta’

(Asistenta anonima ,ora 08.56 in continuarea reparatiilor si in absenta domnului Gaina)

Este facila concluzionarea, dar eu nu sunt alterat de trecerea timpului, inca creativitatea ma macina. E vorba de scleroza sau o lupta a creativitatii si a gandirii conceptuale cu realitatea morbida care ne inconjoara? Fotografia se deruleaza cu mult timp inainte de momentul captarii, fotograful avand o imagine mentala latenta in curs de developare, iar fotografia in sine este doar fixarea imaginii preconcepute. Dar procesul nu se termina aici pentru ca imaginea trebuie spalata, purificata de toate lucrurile care nu au existat in imaginea noastra mental latenta. De aceea, niciun fel de postproductie nu devine un impediment, ba chiar dimpotriva. Dar sa nu deviem pentru a nu da ocazia doctrinatilor sa incheie prematur aceasta lectura agreabila.

  1. Totul incepe cu trierea conceptului preferat. Unii fotografiaza flori cu gaze, apusuri de soare, unii transpun zone erogene pentru bucuria maselor si altii transpun concepte, dar fiecare din acestea pot fi amendabile.
  2. Apoi ajungem la selectarea echipamentului, adica selectarea modalitatii de redare, care ne creeza implicit limitari a caror combatere dau nastere istetimii tehnice a fotografului. De exemplu, putem alege un Pinhole, un obiectiv de 220 , un teleobiectiv, un TLR, un aparat pe film plan, un telefon mobil sau poate putem alege sa nu folosim un aparat foto, toate acestea modificand semnificativ modul de transmitere a mesajului.
  3. Modalitatea de folosire a limitarii tehnice utilizate este la fel de importanta, intr-un termen snobo-academico-gramatical aceasta numindu-se utilizarea resurselor disponibile.Este punctul vazut ca dezobiectivarea transpunerii, momentul in care decizi sa selectezi un timp lung de expunere pentru a urmari un subiect sau chiar dimpotriva, acesta ar fi momentul in care decizi sa ingheti miscare pentru a obtine natura moarta cu personaje dinamice.
  4. Acum momentul mult asteptat cand cea de a doua cortina isi termina culisarea, moment in care sunt transpuse pe material fotosensibil dupa bunul plac al fotografului si a limitarii tehnice folosite (asa-numitul aparat foto).
  5. Aici deja (indoctrinatii sunt rugati sa ia o gura mare de aer) fotograful va face totul ca ‚insiruirea de puncte’ sa ii semene cu viziunea de la primul punct. Acest Nostradamus cu viziuni picturale, numit fotograf va trece insiruirea de puncte pentru a crea simularea unei realitati vazute, lucru de asemenea imputabil.Ca si la punctul 1, aici apare un paradox pentru ca toti indivizii care sustin moartea procesarii si caracterul obiectiv al imaginilor obtinute uita sa mentioneze ca proiectiile captate sunt decupaje ale unei povesti si ca acele tiraje sunt refotografierea unor negative, aparatul de marit fiind un aparat foto, iar contactul fiind tot o fotografie (o fotograma).

 Concluzia mareata este ca procesul de obtinere al unei imagini este ceva mai complicat decat o simpla imortalizare si implica fixarea unei preconceptii pe un material sensibil la fotoni si mutilarea acestei proiectii pentru a obtine imaginea sinelui.

Advertisements

About this entry