Dar nu despre asta e vorba sau nu în sine nu de alta dar nu cred că e mult de vorbit, este la prima mână.

Am dat de respectiva imagine pe facebook-ul unei domnişoare cu titlul “toate se cred modele, toţi se cred fotografi…” ceea ce este adevarat doar ca internetul este arhiplin de domane respectabile in poziţia, parapantă pe/ parapantă lângă / parapantă la cascadă şi preferata mea: crăcită artistic.

Nimic nou sub soare, nimic rău. Evident că ipocrizia face ca stimabila domnişoara, care a prezentat maselor facebookiste, sa fie pasionată de genul parapantă la/parapantă lângă că doar cum a adunat masele facebookiste? Dar moftangii au fost si o sa mai fie mulţi, deci de ce să ii deranjăm?

Partea care mi-a părut genială a fost ca am întrebat: ce crezi că îi diferenţiază pe cei care se cred de cei care sunt? şi răspunsul a fost un fel de stop joc: “simţul estetic“. În primul rând ai doar 5 simţuri (văz, auz, miros, tactil, gust + vestibular) simţul estetic nu este printre ele pentru că nu este un simţ. Pentru cei care au avut “bunul simţ” să citească ceva despre estetică și dacă ar fi făcut asta ar fi realizat că este o ramura a filosofiei care ghici ce, nu se ocupă de frumos ci de practicile verbale legate de artă. Acele persoane care îşi pierd timpul in şcoli o mai şi studiază, nişte proşti, proştii dracu.²

Domniăoara vroia să spună într-un mod voalat că ea deţine o calitate superioară celui care a produs imaginea citată pentru ca ea intrinsec este mai bună, deţine o calitate a corpului care se resfrânge asupra minţii si simțurilor.

Acum de la sine înţeles după cam spune şi titlul, este uimitor cu câtă uşurinţă şi certitudine manevrăm nişte abstracte despre care nici măcar nu am auzit, erau zeci de persoane care considerau că aveau o autoritate pentru simplul fapt că părerea lor este intrinsec purtătoare de adevăr pentru că: este părerea lor (părerea mea). Nici unul nu are nimic de spus, curiozitate intelectuală zero, fac imagini dupa principiul “nu cântă dezbracate” diferenţa între ei este două layere în photoshop şi în cel mai bun caz nişte iluminare artificială pusă pentru motivația suprema: “arată bine”.

“Toate se cred modele, toţi se cred fotografi” … şi fiecare crede că este o floricică unică şi specială şi asta îl face mult mai bun decât toţi ceilalţi care sunt identici cu el.

Sau chiar mai rău cei care spun ca pentru ca au mii de prieteni care ii susțin au dreptate, în sine este doar o reminescență a ideei de democrație dar sa il citam din C. Negruzzi si a lui nuvela Alexandru Lapusneanu:

Prostimea rămasă cu guracăscată. Ea nu se aştepta la asemenea întrebare. Venise fără să ştie pentru ce au venit şi cevrea. Începu a se strînge în cete, cete, şi a se întreba unii pe alţii ce să ceară. În sfîrşitîncepură a striga: — Să micşureze dăjdiile! — Să nu ne zapciască! — Să nu ne maiîmplinească! — Să nu ne mai jăfuiască! — Am rămas săraci! — N-avem bani! — Ne i-auluat toţi Moţoc! — Moţoc! Moţoc! — El ne beleşte şi ne pradă! — El sfătuieşte pre vodă!Să moară! — Moţoc să moară! — Capul lui Moţoc vrem!

Daca votam nu o sa aflam nici o data răspunsul pentru nici o problema, dar asta nu ne împiedică sa ne dam cu părerea legat de ori ce pentru ca părerile altora sunt nefondate pe nimic dar părerile noastre sunt adevărate pentru ca sunt fondate pe credința noastră si de fie care data cînd cineva pune la îndoială cea ce spunem răspundem invariabil cu “E părerea mea” și acest cuvînt magic șterge ori ce încărcătură de responsabilitate. Dublu standard cineva?

Prea des aud răspunsul: “noi nu facem aici filozofie noi facem fotografie”. Cea ce este adevărat doar ca majoritatea nu pot sa îmi spună ce fac cînd spun fotografie, răspunsul  articulat lipsește cu desăvîrșire în cel mai bun caz pot sa iți arate cu degetul către obiect și sa scoată sunete care ma fac sa ma îndoiesc de opozabilitatea degetelor interlocutorului meu. Asa ca sfatul meu este sa nu folosiți cuvinte a căror sens nu știți ce înseamnă, de exemplu: fotografie, arta, frumos, estetica, simt. Daca întîlniți un om care formulează o propoziție după structura:

Omnipotenta criptica a unui conglomerat abstract creat pe frontispiciul cultural sanitar-igienic , bunăoară, poate fii alocat bunăoară introducerii closetului cu apa.

Ati spune ca este un tîmpit pentru ca folosește cuvinte pompoase aproximativ-potrivite pentru a exprima o idee parțial adecvata (Wc-ul a ajutat creșteri nivelului mediu de igiena), nu putem spune aceleia lucru despre cei care vorbesc despre arta, estetica, frumos , nud artistic, fotografie pentru ca putem aplica aceiași regula, încearcă sa para inteligenți folosind cuvinte pe care nu le înțeleg, dar au auzit alte persoane ca le folosesc asa ca este “de bine” sa o facă și ei, doar asa face lumea.

Problema adevărată este ca trăim într-o lume în care mediocritatea și banalitatea este aspirationala. Ina, Accent si Ozon sunt artiști internaționali pe cînd Blind Willie Johnson este un reprezentant al umanități dar este un necunoscut pentru ea.

¹. A nu se înţelege că spun că domnişoarele sunt sau se ocupă de activităţi imorale, obscene, etc. Doar că nu sunt Grigori Perelman nu s-au dezbracat pentru a rezolva conjugarea Poincare, şi nici Marie Curie nu are palpitaţii. Dacă aş spune despre ea că este cercetătoare ar fi hilar pentru că ar exista o nepotrivire vădită.

². Pentru cei interesați estetica este un domeniu tratat de personaje precum Ludwig Wittgenstein, Martin Heideger, E. Hussel si de ce nu Kant cu ale lui critici, dar el nu este foarte contemporan, nu explica nimic parașutelor pe net.

[Daca stie cineva linkul lui Bogdan Photography va rog sa il postați in comentari nu de alta dar nu il mai gasesc si dupa numarul de la masina  gasesc complet alte lucruri]

Articolul de marția aceasta nu o sa apară, probabil pentru ca azi a mers oribil de rău. As minți sa spun ca doar evenimentul de azi a dat naștere acestui rezultat. Daca ați fost atenți în ultimele 3 luni am amânat de 3 ori articole, am publicat târziu articole. Aceasta se datorează în mare parte futilității gestului pe care îl fac în fiecare marți, public lucruri deja știute pentru un grup mic de oameni care deja stiu cea ce vor citi. Nu o înțelegeți ca pe o judecata de clasa dar experimentele tip curtea frântei nu sunt pe placul meu. Mulțumesc acelui grup restrâns de persoane care au citit frecvent articolele, măcar am terminat cu unul bun, de ce este pornografia rea.

Chiar si in acest moment in care scriu acest text sunt indecis daca nu o sa public nimic de acum in colo sau doar am nevoie sa fac altceva. Mi-a placut la nebunie fototuorial.tk dar acel lucru care ma facea sa scriu articol dupa articol a disparut incet pana in acest punct in care nu mai vreau sa public nici un articol . Sa public un articol nu mai este o satisfactie ci o usurare, cea ce simti cand termini de dat cu aspiratorul prin casa iar eu nu am aspirator, si nici nu vreau sa imi cumpar.

Mulțumesc, Dragan Radu Aurel

Articolul a pornit de la lucrările lui Bogdan Messesan care au fost date jos de 2 purtători de caschetă, scrupuloşi în acţiune. Ulterior râdeam cu B.M. pentru că toate studiile elene trebuie să fie vulgare, obscene, imorale chiar josnice dacă nu chiar murdare. Toate acestea din postura culturii care consideră că Inna este artistă. Nu e de parcă cultura elenă a avut ceva de spus pe planetă, ei acceptau homosexualitatea, pârţarii dracu.¹

Dar ce este pornografia?

Ori ce reprezentare care nu prezintă nici un merit artistic şi foloseşte referinţe sexuale. Artistic din perspectiva semiotică, respectiv folosirea de simboluri vizuale pentru a transmite un mesaj care altfel nu poate fii exprimat.

Nu o să folosesc definiţia din dicţionarul general pentru că conţine ”vulgar”, “obscen”, “atingere la pudoare” şi alte pudibonderii care nu au nicio valoare logică reprezentând doar judecat de gust impuse şi nu formate pe temeiuri logice. Nimeni nu poate susţine ce înseamnă obscen, moravuri şi alţi termeni meniţi a da o notă de superioritate emitentului, repet NIMENI. În plus poţi difuza la orice oră cum mii de oameni sunt măcelariţi sub formă de ştiri în acte de terorism dar nu este permis să araţi doi oameni maturi cum fac sex. Cu ce este mai scârbavnică sexualitatea decât genocidul?

Ca să simplific genocidul este tolerabil de cultura noastră, imagini cu oamenii disponibilizaţi care nu au din ce trăi, oameni în pragul depresiei psihice, accidente oribile, furturi, tăieri salariale nejustificare nu ridica nici măcar un fir din părul de pe sprânceana persoanelor cu înalte înclinaţii morale. Dar prezintă-le doi oameni care se fut şi vei vedea atunci indignare.

Trecând de ipocrizia “calitatea 1″ ce este rău în cazul pornografiei? În sine sunt două activităţi plăcute, sexualitatea şi activităţile foto-video, a căror combinare dă naştere la un monstru cu repercursiuni de natură penală în anumite cazuri. Nu o să dezvolt activitatea foto-video pentru că nu cred că ea este “miezul scârbavnic”. Aşa că rămânem doar cu activitatea sexuală. [o să introduc punctul *2 pentru a nu întrerupe articolul] Ce este rău cu sexul, când s-a decis că sexul este rau? Noi toţi suntem aici datorită sexului, făcut de părinţii noştri. Nu ai ajuns pe această lume pentru că o forţă divină a spus şi acum să fie [tu cititor de blog dubios] sub forma de miracol al vieţii. Mama şi cu tatăl tău s-au întâlnit şi tatăl tău a decis să nu îi murdărească rochiţa mamei tale sau a fost speriat dşe telefonul fix cine ştie. Sau dacă ai mai mult de 3 fraţi eşti rezultatul unei proaste educaţii sexuale combinată cu proaste decizi şi probabil alcool. Aşa că sexualitatea nu este rea, oamenilor le place să se fută/facă dragoste/sex/alt nume al aceleasi activităţi demonstraţia suntem noi, oamenilor le place să se fută mult demonstraţia acestui lucru sunt 7 bilioane de oameni. Ai crede că o activitate atât de răspândită nu este imorală. Cu toţii suntem păcătoși?

Dar mai ciudat de atăt nu activitatea este imorală ci discuția despre.

Este exact ca un banc tâmpit în care părinții pot să facă copii dar le este rușine sa le spună copiilor cum i-au făcut. Probabil de aceea sunt atât de proşti, fiecare are motive întemeiate de rușine.

Acum o să derogăm responsabilitatea către istoria artei, care contrar înțelepciuni populare nu a început în Renaștere. Lucrarea la care o să ne referim îl precede pe Hristos cu 24.000 de ani. Venus din Willendorf ,această frumoasă statuetă este una din cele mai vechi sculpturi din lume astfel fiind implicit un artefact artistic de nepreţuit, şi fundamental culturii noastre. Pentru cei care nu ştiu povestea este o statuetă de mici dimensiuni înfățișând frumusețea corpului feminin, respectiv nud. O versiune cu extremităţile sexual feminine supradimensionate, ca şi caracteristică are toate muchiile foarte rotunjite aşa că a fost cărată\folosită mult timp. Ca să nu o dau după degete, este o versiune a revistei Playboy antică cu paginile foarte bine lipite. Pornografie? Sigur nu. Omul primitiv cară o statuetă foarte sexuală cu el nu pentru a se masturba, el venera frumuseţea feminină cu mişcări longitudinale.

 Este amuzant cum noi facem distincţii între Arta-Nud-Pornografie atâta timp cât ele au apărut ca noţiuni comune.

Există însă un lucru care poate fi considerat josnic în una dintre aceastea, ipocrizia. Pornografia nu are o problemă de identitate, doar nudul. Acum câteva zile am dat peste o revistă Photo în care un domn publicase o fotografie cu a lui iubită fără textilă pe o stânca. Nu e nimic rău în asta, nu eram interesat de domnişoara care dacă îmi amintesc bine arăta foarte bine, dar pentru amuzamentul meu şi a gazdei m-am apucat să citesc textul care redefinea ipocrizia. Într-o după-amiază ploioasa o dusese pe domnişoara în pădure ca să … Arta, şi când au ajuns într-un loc mai ferit, pardon, un loc cu o stânca perfectă, s-a uitat la ea, s-a uitat la stâncă, s-a uitat la ea, şi s-a mai uitat la ea şi a spus … este momentul perfect jos textila să facem nişte Artă. Şi nu era din cauza că omul avea o treabă cu domniţa şi nu avea o acoperire mai bună iar ea avea nevoie de acoperirea lui ca să se descopere. Nu, o ardeau pe concepte existenţiale.

Problema nu e “Că căprioara” este despuiată, ci că fotograful este ipocrit.

Producatorul tău spune: “Nu cânta! Dezbracă-te!”
Pentru box-office faci bot în office.
Interzis minorilor să vadă
Cum apare pe TV un nou pretext de labă. [Parazitii]

O altă obiecție ar fi că, oamenii aceştia nu au nimic de spus şi se folosesc de ţâţe şi buci pentru a-şi creea notorietate. Obiecţia este fondată, dar majoritatea oamenilor nu au nimic de spus, oamenii comunică nu pentru că au ceva de spus, pentru că un adevăr lăuntric îi macină, ci pentru că ceilalţi din proximitate să îi accepte.  ”Nu pot spune asta, ce o să creadă despre mine”, “nu iţi este ruşine să spui asta aici”? Nici în cazul imaginii discursul nu se schimbă, fotografii îşi vor schimba abordarea în funcţie de ceea ce îi spun ceilalţi că este “bun”, nu ceea ce cred ei că trebuie să spună. Când aţi întâlnit ultima dată pe cineva despre care puteaţi să spuneţi : el/ea vrea să ne transmită ceva?

O să închei prin a spune, nu mă credeți pe cuvânt încercați să fiți raționali şi dacă puteți spuneţi-mi, de ce este pornografia rea într-un comentariu, sau de ce este bună?

1. Ei aveau nevoie de Iisus în viaţa lor ca să îi pună pe linie dreaptă, să vezi tu atunci cultura. Ce Banchetul lui Platon, Cina cea de taina și Evul Mediu.
2. Aud destul de des că pornografia este rea pentru că femeia are rolul strict de obiect sexual. Şi bărbaţi şi femeile au în pornografie rolul de obiect sexual, pornografia este despre sexual. Şi dacă actele care se desfăşoară în acel calup nu sunt ceea ce credeţi că este “bun” schimbaţi genul, sunt atât de multe genuri de pornografie încât aveţi de unde alege, nu vă place cum sunt tratate femeile de către barbaţi, răspunsul este girl on girl, vreţi să îi vedeţi pe porcii dracu asupriţi sau vacile dracu asuprite BDSM, sunt atât de multe genuri cu sub genuri încât nu putem spune că o categorie sexuală este discriminată, nereprezentată sau nesatisfăcută. Până şi caracterele din desenele animate au subramura lor.

Daca ignoram fotogramele pentru a face o fotografie avem nevoie de 3 elemente:

1. colimator (obiectiv sau pinhole),
2. o camera obscura (cutia aparatului)
3. Un material fotosensibil (film sau senzor)

Faptul ca ati intrat pe acest site/blog/colectie de 1 si 0, spune despre voi ca sunteti pasionati de fotografie sau ca motorul de cautare pe care l-ati folosit pentru a vedea cum doua persoane isi fac una alteia lucruri oribile a dat partial gres.

Acest tip de aparat se adreseaza exact persoanelor care isi cheltuiesc timpul cu activitati “fotografice”. Nu este in sine un aparat bun, ci mai degraba un obiectel frumos care rupe stereotipul “al meu costa mai mult”. Este un fel de masinuta pe care o asamblezi singur, cu diferenta ca poti sa o si folosesti, ea avand calitatile tehnice ale unui aparat de unica folosinta frumos vopsit.  Chiar daca nu va place lomografia,  este un obiect deosebit de frumos care atrage multa atentie, mai ales din partea persoanelor care apreciaza fotografia si chestiile colorate si care ii va face pe cei care apreciaza discutiile NIKON vs CANON vs LOMO LCA sa stea la distanta mare. Este un fel de cruce care ii va face si pe vampiri si pe preoti sa stea la distanta, lasand persoanele interesante si relativ interesante sa te observe. Mai exista, desigur, problema hipstarilor, dar acestia pot fi alungati usor ridicand un singur deget.

Aparatul vine complet dezmembrat si cu un manual de utilizare, este TLR, foloseste film de 35mm, are un singur timp de expunere 1/125 (foarte aproximativ) diafragma f/16. In mare, seamana cu un aparat de unica folosinta. Dar nu pentru asta il cumperi: il cumperi pentru a-ti pierde timpul asamblandu-l, ca sa ai o activitate. Este o munca de o ora, doua, eu am inceput intr-un bar de langa scoala si am terminat la ora de imagine in era digitala. Si am avut nevoie doar de o surubelnita mica in stea (phillips).

Chiar daca arata ca un TLR, imaginile produse sunt departe de legendarul Roleiflex sau chiar de un Seagull, dar chiar conteaza asta? Sau il cumperi pentru distractie? Pentru ca iti place sa faci fotografii? Pentru ca incerci sa arati cat de profesionist esti in parc? Poate ma insel. Poate acele floricele/apus de soare/gagicuta dezbracata au nevoie sa fie fotografiate cu un Canon 1DXXX sau un Nikon D7 XXX, poate chiar cu un Hasselblad sau cu un Phase One, pentru ca tot ce le lipsea acelor imagini erau inca 2000 de pixeli si sharpness, pentru ca daca perechea aceea de nuri nu este conturata mai tare decat perechea cealalta de pe contul de facebook al stricatei aleia, o s-o iei razna si mii de necunoscuti nu o sa-ti mai dea like, iar colectiile de nuri/flori/alte fotografii care se pun pe net nu o sa mai fie vazute de nimeni.

Aparatul poate fi cumparat din multe locuri, eu am ales sa il iau de la un chinez de pe ebay, m-a costat aproape 60 lei cu tot si a ajuns cam in 30 de zile de la depunerea comenzii.

Ceea ce ochii vad, mintea crede.

Nu e nevoie de mult pentru a crede, multi vor sa creadă atât de mult încât nu au nevoie nici măcar de un argument; ei le găsesc pe toate în interior. Fie ca este vorba de divinitate, fie ca este vorba de McD, Cola, bio plant,Nikon, Plafar sau alte produse de uşor consum majoritatea argumentelor nu sunt valide nici măcar în sistemul de gândire a celui care îl emite, dar credinţa este o scurtătura intre întrebare şi răspunsul dorit care nu este Via. argumente, logica sau observaţie. Asa ca raspunsul este ceva confortant sau care nu pune la îndoiala sistemul de gândirea a persoanei care crede.

Ce are asta de a face cu fotografia de biorezonanta magnetika aka. Kirlyan? Fotografia de biorezonanta magnetica este “demonstraţia” ca aura exista şi toate celelalte credinţe bio-voodoo; nu ma interesează aura ca şi credinţă, ma interesează ce este acest tip de fotografie şi de ce este ea atât de promovata.

Fotografia Kirlyan

Este fotografia obţinută prin descărcarea unui curent electric de înaltă tensiune printr-un obiect sau direct în materialul fotosensibil.

Foarte interesant ca şi curiozitate pentru ca fotografiezi ca si cum obiectul este filamentul blitzului.

In mod obişnuit aş explica în detaliu cum se face o astfel de fotografie. Dar astăzi o sa primiţi 80%+20% din explicaţie pentru a nu descuraja persoanele care nu au exerienta în electronica. Nu de alta, dar ei se supun la riscuri mari neştiind ce fac.

1. Primul lucru este o sursa de curent care poate produce o descarcare de intensitate mica si tensiune mare.
2. Aveti nevoie de o placa metalica de descaracare, pe aceasta va trebui sa legati unul dintre electrozi folosind banda adeziva
3. Pe placa de descarcare trebuie sa puneti o bucata de plastic transparent (folie de retroproiector) pentru a nu produce un scurt circuit.
4. Puneti pe bucata de plastic obiectul dorit si legati-l la celelalt electrod.
5. Plasati hartia fotosensibila peste si presati bine.

[aveti grija sa nu va raniti, am pus doua tutoriale care va explica exact ce au facut, dar va rog sa aveti grija. Daca nu aveti grija nu este vina mea.]

[Mihai Chitu]

Fotografiile aurei

Acest tip de fotografie porneşte de la ideea de Kirlyan, dar este o frumoasa înşelătorie pentru ca: ceea ce iţi este prezentat drept aura este rezultatul câmpului electric generat in interiorul aparatului foto intre materialul fotosensibil şi placa de descărcare. Acea aura nu a fost niciodata în jurul tău.

Cum funcţionează (înşelătoria) procedeul:

1. In primul rand este vorba de fotografie Polaroid (instant) pentru ca exista o prejudecata prin care se crede ca hârtia polaroid este obiectiva ea neputând fi influenţată în postprocesare. “Când sa îţi modifice imaginea doar tu ai văzut “cu ochii tai” când s-a revelat imaginea.”
2. Iti este făcut un portret plan mediu cu spatiu deasupra capului, este important sa fie spaţiu deasupra pentru ca sa vezi multitudinea de culori şi ca acestea sa nu fie foarte tare suprapuse cu personajul. Fundalul trebuie sa fie negru pentru ca negru înseamnă neexpus asa ca în aceasta zona câmpul magnetic folosit va expune mai puternic imaginea exact ca în cazul multiexpunerii. La cea de a doua expunere o sa se expună mai puternic fundalul negru.
3. Iluzia unui aparat medical este foarte importanta. Trebuie sa îţi pui mâinile pe doua porturi care iţi măsoară conductivitatea electrica a pielii, sau sa o spunem mai simplu cat iţi sunt de transpirate mâinile.
4. Iti este făcut portretul, este foarte importanta fata pentru ca astfel te poţi identifica, “Eu sunt acela aceea este fata mea, cămaşa mea e aura mea.” Dar ma grăbesc; ţi-a fost făcută fotografia şi tu eşti cu mâinile pe porturi; încă nu ţi-a fost developata imaginea ca sa o vezi.
5. Hârtia polaroid este încă în aparat asa ca ea este expusa din nou dar de data asta nu la o imagine ci la un câmp de curent electro magnetic ca şi în cazul fotografiei kirlian, doar ca aici nu putem vorbi de curent ce trece prin obiectul fotografiat ci mai de graba de o amplificare a conductivităţii electrice  condusa de transpiraţia de pe mâini. Imaginea nu este expusa doar o data pentru ca aţi obţine doar “fulgere”, ea este expusa de nenumărate ori pentru a obţine acea ceata. Procesul este similar unei expuneri lungi.
6. Iti spune ca este gata si voila doamna/domnul care ţi-a făcut fotografia iţi arata imaginea polaroid pentru ca tu sa observi cu OCHII TAI spectacolul developări cum de la nimic a apărut imaginea cu tine şi aura ta bine colorata şi bine expusa; aparatul este calibrat sa nu sub/supra expună imaginea deoarece clientul nu ar platii pentru o pata alba/neagra pe imagine. Dar pentru pete colorate ar plateste.

Daca acum îmi veţi spune ca trupul nostru are energie (electro magnetica) si ca noi nu stim sa o vedem si ea ne arata [...] aveti partiala dreptate. Exista un aparat “foto” care face cam asa ceva doar ca el nu se afla in mainile samanului cu chakre, cristale si alte suveniruri a caror nume nu le voi tine minte. Se numeste RMN, folosind un magnet foarte puternic ordonezi (colimezi) electroni, obtinand astfel o imagine.

Uitandu-ma la cele doua imagini imi dau seama de ce prima capteaza imaginatia publicului pe cand cea de a doua nu; prima este colorata, te “imbraca” cu o aura, cu un suflet, cu ceea ce iti doresti sa auzi; pe cand un RMN este un proces radiologic fara culori,  si nu exista cineva care sa  iti spuna ca o sa accezi la o forta supreama fara iluzia colorata carea ii spunem marketing.

Cei care cred ca strica cu mintea lor corola de minununi a lumii, astfel facand viata monotona/ gri si fara de lucruri explorabile sunt de fapt cei care refuza sa vada ca lumea nu trebuie imbolnavita cu fabulatie pentru ca ea sa fie minunata, trebuie doar explorata. Lumea reala este atat de vasta si atat de diversa inca niciodata nu o sa reusim sa o intelegem pe deplin, exista sute de milioane de tipuri de fotogafie, nu este nevoie sa ne facem minciuni superficiale despre chakre, centre energetice, puteri supranaturale, divinitati si altele pentru ca lumea noastra sa fie minunata. Chiar dimpotriva noi o facem gri si anosta pentru ca nu conteaza…. altuneva este locul unde cautam minuni.

Daca va placut acest articol nu uitati sa [subscrieti], mai am un proiect numit Fotodex.ro care este un dictionar de fotografie. Va rog sa il vizitati poate găsiți ceva ce sa va placa. O sa termin articolul mulțumindui lui Mihai Chitu pentru ajutori, fotografie și comentariu.

[fotodex img]

Acesta este primul aricol din seria de 12 care constituie acest sezon, urmatorul o sa fie Kit camera, unde o sa vorbesc despre aparatele pe care le cumperi dezasamblate si pe care le montezi intr-o maniera asemantaore soldateilor de plastic.

INDEX

Cautand surse am dat peste siteul unor fanatici crestini care au facut un soft pentru studiul bibliei. Trecem de comicul situatiei creerii unui cod binar simplu pentru o mai buna intelegere a infinitatii de neinteles a creatorului.  Acesti oameni aveau un sitem atat de logic si atat de bine structurat incat m-am apucat sa verific inca o data fiecare lucru scris de mine mai sus;  momentul in care rezonezi cu o persoana care crede in sarpele vorbitor este momentul in care trebuie sa reverifici ceea ce ai scris. Dupa o verificare minutioasa am realizat ca ceea ce scrisesera ei era foarte bine documentat si cu toate astea diferente intre puterea tamaduitoare a rugaciunii si cele 6 chakra tamaduitoare este aproape inexistenta din punct de vedere factual.

http://en.wikipedia.org/wiki/Kirlian

http://www.instructables.com/id/How-to-Take-Kirlian-Photos/?ALLSTEPS

http://www.norwoodfunk.com/the_lab/htdocs/kirlian/kirlian.html

http://www.transformationaltools.com/aura_photos

http://aura.ph/

http://boingboing.net/2010/01/11/aura-you-experienced.html

http://www.referatele.com/referate/fizica/online3/Fotografia-Kirliana-Citirea-aurei-fotografice-Fotografia-Kirliana-si-fotografia-aurei-referatele-com.php

http://www.csicop.org/si/show/aura_photography_a_candid_shot/

http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Articole/Valul%20de%20terapie%20ezoterica%20-%20marea%20inselatorie.html

A

Primul pas este sa aveţi un aparat foto pe film [35mm] aparatele pe film vin în foarte multe variante de la arhicunoscutul SLR-ul la rangefindere, spinere, aparate de unica folosinţă, kit cameras si Sinope.

Daca nu aveţi un aparat foto pe film nu este totul pierdut. O parte dintre aparatele foto pe film sunt foarte ieftine sau relativ ieftine un exemplu SMENA 8M, este un rangefinder rusesc care costa pana în 10 lei,  dar dacă doriţi un obiect mai frumos puteţi opta pentru un Kodak Retinette sau poate Zenitul bunicului. Daca preferaţi aparate noi încercaţi pe ebay sau pe lomography.com, eu am pus ochii pe un aparat Recensky.

Daca nu sunteti siguri ce fel de film foloseste aparatul tau lasa un coment cu numele lui si iti spun exact de ce film ai nevoie.

B

Inainte sa va apucati sa fotografiati trebuie sa înţelegeţi ca filmul se împarte în câteva tipuri, acest lucru fiind important pentru ca fiecare tip de film se proceseaza diferit si fiecare film are caracteristici specifice; este greu sa redai culoarea unui carnaval cu film alb negru… nu este imposibil dar mai greu.

Color negativ | C41 |  color 41°C procesul este cel standard la toate minilaburile. Daca vreti exista kituri de developare pentru acasa,  daca nu ai prea multa rabdare iti recomand sa eviti sa developezi acasa film color.[Cum developez acasa]

Alb negru negativ | Se developeaza acasa si este probabil cel mai simplu proces, necesita doar revelator si fixator + sa citit tutorialul despre developare. Exista o serie de filme produse de kodak care sunt alb negru dar se developeaza c41 ca un film color.

Alb negru diapozitiv (direct pozitiv) | Diapozitivul este un film pretentios pentru ca necesita o buna stapanire a timpilor de expunere pentru ca o spraexpunere sau o subexpunere fac imaginea inutilizabila. Developarea este normala alb negru doar ca dupa revelare filmul se albeste trecandul prin Blech dupa care se vualeaza (reexpune ) si se developeaza inca o data.

Diapozitiv color (E6) | Din cauza ca filmul color are un strat rosu el nu este folosit drept diapozitiv, acest tip de film color este dedicat si se developeaza manual cu ajutorul kiturilor E6, exista studiouri care inca developeaza diapozitiv dar la preturi foarte mari.  Daca doriti sa faceti acest proces aici este tot ce aveti nevoie sa stiti; daca nu ai prea multa rabdare evita procesul.

Filme speciale.

Redscale este un tip de film vandut de lomography care este expus prin stratul rosu iar rezultatele sunt … este greu sa fie caracterizate altfel decat foarte rosii. Fiind un film color la baza se developeaza C41. Wiki , lomo, cum sa iti faci asta dintr-un film normal.

Infrarosu alb negru se developeaza ca orice film alb negru doar ca trebuie  sa scoateti/introduceti filmul in aparat intr-o camera in care este  intuneric total. Procesul de developare este alb negru.

Infrarosu color din pacate nu se mai fabrica din 2007, din cand in cand se mai vinde cate 1 rola la preturi astronomice. S-a fabricat si este dragut asa ca trebuie sa il menționez; developarea este E6 cu acelasi impedimente ca si la filmul alb negru diapozitiv.

Crossproces, Cross procesul nu este un film special este doar developare unui film in substante care nu au fost gandite pentru el. Culorile sunt destul de razna asa ca de cele mai multe ori este clasat drept un film special. Citit acest articol daca vreti sa intelegeti mai multe.

Filmul expirat, in general filmul dupa ce expira nu se deterioreaza semnificativ pentru ca de cele mai multe ori este păstrat in zone cu umiditate constanta si variatii mici de temperatura. Cu toate acestea exista loturi de filme care au fost pastrate in condititi vitrege, iar rezultatele sunt spectaculoase dar foarte imprevizibile pentru ca nu ai nici o garanție ca filmul se va expune in primul rand.

C

Pe langa tipurile de film trebuie sa alegi si sensibilitatea filmului, ISO. Numarul este direct proportional cu sensibilitatea si invers proportional cu cantitatea de lumina de care ai nevoie. Pentru inceput ISo 100-200 este suficient dar daca vreti sa fotografiati seara sau actiune cumparati un film de iso mai mare

D

Acum ca ai aparatul si stii ce film iti trebuie trebuie sa stii de unde cumperi film. [1] Recent devine din ce in ce mai dificil sa gasesti altceva decat film color de iso 100-200. [2] Daca doriti alt tip de film va trebui sa mergeti la un magazin specializat, sau sa comandati de pe net; doua dintre aceste magazine sunt F64 si Fotohoby.[3] Daca preferi o abordare mai DIY poti cumpara film cinematografic de la Kodak romania sau de pe ebay, diferenta este ca acesta vine pe o singura rola 60-100m pe care va trebui sa îl casetati. Adica bagati o parte din acel film la intuneric intr-un dispozitiv de casetat si sa rulati una cate una fiecare caseta.

Filmul de 35mm vine in 3 lungimi, 12 fotograme, 24 fotograme si 36 de fotografame. Va recomand cel de 36 pentru ca diferentele de pret nu sunt mari iar procesarea filmelor costa identic fie ca e vorba de 12 sau 36 de fotografii.

Nu uitati sa lipiti un abțibild pe spatele aparatului cu sensibilitatea filmului.

E

Acum ca aveti film si aparat, trebuie sa băgați filmul în aparat. Trebuie sa aveti mare grija pentru ca daca nu reusiti sa bagati filmul in aparat astfel incat sa fie avansat nu veți obține nici o imagine.

Aparatele au in mare parte acelas sistem de introducere a filmului in aparat dar acesta mai variază ușor (uneori) în functie de aparat. Regula generala este ca o sa aveti un orificiu unde bagati filmul iar pe partea opusa o sa aveti un tambur de care o sa agatati filmul; acest tambur este legat de maneta de declansare sau de motorul de avansare a filmului.

Prima pozitie nu o sa poată fi expusa pentru ca este voalata (a fost expusa la lumina in momentul in care ati introdus filmul in aparat)

F

Acum trebuie sa il expuneti. Cautati ceva interesant de fotografiat si pentru ca acel obiect sa fie vizibil in fotografie trebuie sa il expuneti corect.  In cazul in care aparatul tau nu are exponometru, poti folosi un exponometru portabil sau sa folositi regula super 16. Recomand regula super 16, este ieftina si foarte eficienta.

G

Dupa ce ati expus toate fotografiile trebuie sa scoateti filmul din aparat; o sa stiti asta pentru ca nu o sa mai puteti avansa sau o sa se blocheze avansarea. Nu fortati trebuie sa scoateti filmul din aparat, regula generala este ca trebuie sa existe un buton care va permite sa deblocati avansarea inversa a filmului, dupa ce il apasati trebuie sa rotiti de un buton/manivela pentru a readuce filmul in caseta. Va trebui sa invartiti de regula destul de mult.

Daca detineti un aparat care sa aiba un motor de rebobinare o sa scapati de dat la manivela.

H

Acum trebuie sa il developati . Am explicat la punctul B.

Pentru cei mai DIY dintre voi | Developare color | Developare Alb negru | Developare diapozitiv |

I

 Acum ca aveti negativele trebuie sa faceti ceva sa obtineti pozitive pentru a putea sa va alegeti imaginile.

INDEX pe hartie| Se obtine prin suprapunera unui film fotografic pe o hartie fotosensibila si expunerea acesteia cu acea cantitate necesara de lumina.

INDEX digital | In general il cereti in momentul in care duceti filmul la developat, chiar daca nu au farmecul unui index pe hartie sunt foarte utile pentru a vedea exact ce aveti pe film, mai ales in cazul imaginilor color.

DIGITALIZARE | Este exact ca un index doar ca digital, imaginile se pot scana chiar dupa developare la minilab.  Sau puteti sa va cumparati un scanner dedicat, scanerele de la multifunctionale sunt foarte proaste pentru a scana film.

J

Un negativ poate obtine o infinitate de variante de fotografie. Printarea imaginii pe care ati ales-o de pe index este la fel de importanta precum gestul de fotografiere in sine pentru ca este un gest de fotografiere.

Puteti sa mariti fotogramele obtinand printuri pe hartie fotografica| Moale| Normala | Contrast | puteti alege hartie cu textura. Sau puteti sa incercati un proces de albumina, saolarizare, guma arabica, Cyanotip,  sau altele. Nu exista un singur mod de a printa o imagine asa ca nu va rezumati la monodimensionalitatea digitala.

Sau daca era digitala va palcut mai mult decat mestesugul laborantilor puteti incerca sa va printati imaginea sub forma de paste up.

Nu este obligatoriu sa va editati sau sa nu va editati imaginile sau sa le printati intr-un final printul prodc in final gunoi. Nu uitati ca nu exista asa cum a iesit din aparat, o sa explic in alt post.

K

Arhivarea reprezinta stocarea negativelor/pozitivelor pentru a putea fi folosite alta data si ca pana la urmataoarea folosire sa nu fie distruse. In primul rand o sa aveti nevoie de un bibloraft A4. Pentru pastrarea filmelor exista doua opțiuni: ori mate transparente ori mape negre de la filatelie in spatele carora puneti o bucata de hartie.

Printurile mai mici de A4 se pastreaza in folii puse in biblioraft, cum sunt de exemplu indexurile. Pentru printurile mai mari am o mapa speciala.

Datele electronice le stochez pe DVD-uri care la randul lor se indosariaza langa negative in  folii speciale.

Z

Ai terminat, daca totul a mers cu bine felicitari si sper sa imi mai citesti articolele anonim care doreste sa invete cate ceva despre fotogafie.

Budapesta

• Ludwig museum |

Muzeu pe 3 nivele desosebit de bine organizat, are la intrare o librarie si spatii pentru servit o gustare. Biletele sunt gratis pentru tineri (pana in 26 ani) in ultima duminica a fiecarei luni. In timpul vizitei nostre am vazut retrospectiva Mohaly Nagy,  retrospectiva foarte bine organizata si reprezentata cu lucrari de la fotografie alb negru la fotomontaje, desene, videouri, proiectii de diapozitive, seria de lucrari pentru kodak, lucrari de tipografie de la Bauhouse si filme experimentale coordonate de el si realizate de studenti. Cea de a doua expozitie era o retrospectiva privind sitemul de galerii cu lucrari de Andy Warhole, Oleg Kulig si altii ( performance facut de O.K. in care isi asuma rolul de caine si ii ataca pe spectatori, am invatat despre acesta lucrare la scoala dar nimeni nu a gasit documentarea video). Muzeul detine si o colectie permanenta de lucrari realizate de artisti maghiari contemporani; nici eu nici Andra nu am fost foarte impresionati de artisti sau lucrari dar nici nu auzistem despre nici unul din ei pana atunci. Trebuie sa recunosc ca e salutabila initiativa de a pastra o expozitie permanenta. | Site | Harta |

• Mano Haz, magyar fotografusok haza (Casa Mano, Casa fotografiei Maghiara )

O forma de spatiu expozitional, cu o suprafata destul de mica pe care o imparte cu o librarie foto si un pseudo lomo store. Libraria are preturi destul de bune si o oferta foarte variata de albume in limba engleza. Biletul pentru studenti este 500 Huf echivalentul a 2 euro. Expozitia este temporara si continea artisti maghiari contemporani ale caror fotografii erau cuprinse in albumele de la librarie, dar nu erau remarcabili prin mai nimic; expozitia pe care am vizitato noi era o suita de clisee. | Site | Harta|

• Parlamentul Maghiar

In fata parlamentului exista un spatiu expozitional in aer liber deosebit de bine organizat in care expun o varietate de organizatii care fac concursuri. Aceste concursuri nu sunt deschise doar etnicilor maghiar, cele mai multe fotografii erau din Romania, pe unul dintre cei care au expus il cunosc din Targu Mures. Tema expozitiei era viata de zi cu zi, dar toate imaginile erau “imaginea idilica” a vietii de la sat, omul cu cusma si bunda pe spate, omul care arunca fanul din caruta, tiganasul, batranul ridat si asa mai departe.

Site | Harta|

Viena

• WestLicht Museum

Este un muzeu de fotografie foarte bine organizat, cu lucrari pe care un critic de arta le-ar cataloga ca avand o valoare inestimabila. Pretul biletului este de 4 euro pentru studenti. Noi am ajuns la expozitia [imposible] care prezinta o retrospectiva polaroid cu lucrari a lui Ansel Adams,  Nobuyoshi Araki, Sally Mann, Robert Mapplethorpe, Helmut Newton,  lista este pare a fi un manual de relevanta fotografica. Expozitiile nu au o durata fixa, dar toate prezinta artisti consacarati fie ca este vorba de actionism vienez, fie ca este vorba de pictorealism. [acesta este cel mai bine reprezentat muzeu de fotografie pe care l-am vazut]   | Site | Harta | Video |

• Strada Westbahnstraße

Este strada pe care se afla WestLicht, magazinele Leica, Polaroid [imposible] si multe alte magazine cu echipament fotografic. Magazinul Impossible este un popas pentru orice fotograf acesta fiind unul dintre ultimele locuri unde se vinde hartie polaroid (pe langa hartie vand si albume de fotografie). | <a href="http://maps.google.com/maps?f=q&source=s_q&hl=en&geocode=&q=Westbahnstra%C3%9Fe,+Vienna,+%C3%96sterreich&aq=0&g=78+Rue+de+Paris,+91570+Bi%C3%A8vres,+France&ie=UTF8&hq=&hnear=Westbahnstra%C3%9Fe,+1070+Wien,+Austria&ll=48.201838,16.34389&spn=0.001382,0.002411&z=14&output=embed
View Larger Map“>Harta |

• Lomography A.G.

Este magazinul care a fost la baza miscarii Lomo; chiar daca nu sunteti atrasi de aparatele Lomo, magazinul vinde tot felul de obiecte amuzante (port banane) si albume de fotografie cam scumpe. In interiorul magazinului au un aparat foto tip cabina care face 4 fotogafi pe hartie fotografica pentru 2 euro, in spatele magazinului se afla cel mai mare lomo wall. | Site | <a href="http://maps.google.com/maps?f=q&source=s_q&hl=en&geocode=&q=Lomography+Shop,+Museumsplatz,+Wien,+%C3%96sterreich&aq=0&sll=48.201838,16.34389&sspn=0.001382,0.002411&ie=UTF8&hq=Lomography+Shop,&hnear=Museumsplatz,+Wien,+Austria&ll=48.203535,16.359122&spn=0.006295,0.006295&output=embed
View Larger Map“>Harta|

Paris

• Musee Francais de la Photographie

Nu este chiar in Paris, este in Brevies, iar biletul a costat 2 euro pentru studenti. Muzeul este axat pe aparate foto si nu pe fotografie. Colectia de aparate foto este impresionata, de la aparate foto pentru Daguerotypuri pana la un Nikon 6.5mm fisheye; din pacate expozitia este putin sterila ea fiind din cand in cand presarata cu cate un Daguerotyp sau o placa de colodiu umed. | Site| Harta|

• Centre Pompidou

Este unul dintre cele mai renumite centre de arta contemporana din lume. | Site | Harta |

Roma

• Academia di Romania

Institutul Roman este un spaţiu expoziţional pentru artişti romani contemporani, printre care si artişti care folosesc mediul fotografic. Noi am vizitat expoziţia lui Tudor Bratu şi a unui alt artist care face mail art şi a cărui nume nu mi-l amintesc, lucru de care sunt puţin ruşinat pentru ca avea o expoziţie foarte buna.  Acest centru este foarte interesant pentru ca din postura ta de artist roman iţi poţi trimite lucrările, poţi avea un proiect care sa fie aprobat, lucru care aduce artişti destul de diferiţi fata de ce ai găsi într-un muzeu. | Site | Harta |

• Galleria nazionale d’arte moderna e contemporanea

Intrarea a fost gratuita, dar lucrarile aproape ca sunt aruncate in muzeu. Intri intr-o galerie de portrete din secolul XVIII dupa care dai de peisaje de secol XIX,  urmatoarea sala de pictura reprezentand cai, urmatoarea sala este cu  portrete, dupa care te impedici de niste arta moderna+ arta contemporana adunata intr-o disperare organizata fara nici o noima dupa care sunt iarasi portrete de secol XVIII. Lucrarile nu sunt rele doar ca ai senzatia ca sunt puse acolo pentru persoane care se grabesc si incearca sa isi bifeze vizionarea acelor lucrari si nu petru persoane care sunt interesate de lucrari. M-am bucurat sa intalnesc aici una din cele 6 “fantani” a lui M. Dushamp, Klimt, Mohaly Nagy (pictura), Man Ray, Rouchemberg,  dar la finanul plimbarii am avut senzatia ca am vazut un mare Thumbnail. | Site | Harta |

• Gogosian Galery

Au foarte multa sculptura, dar au si instalatii, videouri si alte tipuri de “noi medii”. Intrarea a fost gratuita, iar lucrarile au fost impresonante. Artistii expusi sunt de regula de nivelul lui Damian Hirst. | Site | Harta |

Praga

• Casa U Bileho Jednorozce (piata centrala nr 15)

Un spaţiu expoziţional chiar în centrul oraşului Praga, este diametral opus de celebrul ceas. Expozitile sunt organizate pe 3 etaje, pretul pentru fiecare expozitie a fost circa 5 Euro si am vizionat Retrospectiva Jan Saudek, cu lucrari extraordinare din colecti private, Alphons Maria Mucha la cel de al doilea nivel si Salvador Dali. Din pacate expozitile sunt destul de aglomerate din cauza pozitionari lor centrale din pacate nu am gasit situl galeriei. | harta|

Bucuresti

• MNAC

Prima problema a MNAC este poziţionarea lui în spatele Casei Poporului; pana vei ajunge la muzeu vei face cunoştinţa cu căinii vagabonzi, poliţişti imbecili care o sa te percheziţioneze la intrarea în muzeu în tendinţa contemporana romana. Trecând de faptul ca este ascuns şi relativ incesibil, muzeul nu are o colecţie permanenta; de regula sunt 3 expoziţii pe 3 nivele cu acces gratuit. Lucrările sunt de obicei foarte variate si de calitate mixta, dar expoziţiile de fotografie sunt în general foarte bune: Andre Kertesz, Nicu Ilfoveanu, Iosef Kiraly, Calin Dan, etc.[ Sper ca ştiţi cine sunt] | Site | Harta |

• Expozitia Unarte

La sfârşitul fiecărui semestru (ianuarie/iunie) universitatea este deschisa pentru public, expoziţia este semnata de studenţii universităţii de arte Bucureşti şi se desfăşoară pe holurile fiecărei facultăţi. La nivelul 4 se afla fotografia dar se mai găsesc lucrări şi la alte nivele, intrarea fiind gratuita. | Site | Harta |

• Centrul cultural maghiar

Este un un sprijin pentru artiştii maghiari care activiaza pe teritoriul româniei şi nu numai. Ocazional au şi expoziţii de fotografie care de multe ori sunt şi bune, eu am fost o singura data când a fost expoziţia lui Robert Capa. Spaţiul este mic si la expozitia cu pricina era foarte inghesuit. [metropotam] | Site | Harta |

Cluj

• Plan B(erlin)

Se doreşte a fii o galerie duala Cluj-Berlin, promovează artişti interesanţi romani tineri şi străini necunoscuţi, fotografie-picura-instalatie-video-sculpturi ca sa fim precişi galerie tocănita.

| Site | Harta |

• Fabrica de pensule

Este 2000mp de ateliere ale artiştilor cool şi  de tot felul de Onguri cu activitate intre imbecila şi ciudata. In sine este locul Hipster cool cu expoziţii proaste ale tot felul de artişti/ Lab…. clujeni. Exista evidentul birt local numit cafenea evident Bio pentru ca trebuie sa fie cool. Locul este un bun exemplu de lucruri pe care trebuie sa le evitaţi. | Site | Harta |

• Galeria Casa Matei [UAD]

Situata în centrul Clujului galeria Casa Matei se afla la subsolul universităţii de arte. Este un loc unde studenţii îşi expun lucrările din proiecte desfăşurate în din timpul scolii, este locul cu cele mai bune expoziţii din Cluj, expoziţia pe care o ţin minte este a artistei Alice Iliescu, Alice nu mai locuieşte aici. Lucrări de gravura foarte mari din păcate expoziţia este foarte mica. Ocazional sunt invitate personalităţi din lumea artei care ţin discursuri/sunt premiaţi şi asa mai departe un astfel de moment a fost Decernarea titlului de  ?  lui Hermand Nich.  In schimb expoziţiile de fotografie sunt mai rare. | site| Video | Harta |

• Foto Video PCi

La sfârşitul fiecărui semestru se organizează o expoziţie de către toţi studenţi facultăţi de fotografie, este făcuta de dragul conducerii dar pot sa o viziteze  şi membri ai publicului. Expoziţia este de cele mai multe ori ciudata pentru gusturile publicului larg dar nu este rea de multe ori. | Video | Harta|

Nu uitaţi simpla plimbare printr-un muzeu/galerie/centru cultural nu constituie o garanţie ca o sa rămâneţi cu ceva, nici măcar ca o sa înţelegeţi ceva din cea ce vedeţi pentru asta aveţi nevoie de cunoştinţe anterior parcurgeri expoziţiilor. Fiecare îşi alege ce cunoştinţe sunt relevante şi de unde le procura, nu exista o sursa mai buna decât cealaltă atâta timp cat rezultatul este o înţelegere mai buna a lucrărilor pe care le vedeţi şi a mediului în care trăiţi.

Arhivarea imaginilor a fost o problema si acum 10 si acum 20 si acum 50 si acum 100 de ani. Chiar daca imaginile nu ar fi perisabile fizic, ar fi perisabile moral. Evenimentul fotografierii a disparut, producem prea multe fotografii pentru a fi relevante ca si actiune.
Printarea produce gunoi, in cel mai bun caz. Gasesti in piata de vechituri mi de imagini printate argentic pe care nimeni nu le vrea. Care este diferenta intre ele si imaginile corupte digital?

Asa imi incepeam un comment pe blogul unui impotent maestru. Toata aceasta problema vine pe fondul perisabilitatii fotografiei digitale, paradoxal mediul care nu imbatraneste dispare mult mai usor decat fotografia analog care este creata prin distrugerea granulei de argint. Tin minte ca citeam acum cativa ani un discurs despre damnarea memoriei conducatorilor care nu au lasat o mostenire propice in imperiul roman, acest lucru se facea pentru ca ei contraveneau principiului de putere si dreptate pe care Roma si-l impunea sinelui. Fotografia este o forma de comunicare, ea isi subordoneaza existenta conceptuala regulilor semioticii si de acea poate fi considerata arta. Dar acest lucru are si dezavantaje: ca ea sa poate fi considerata un element valid semiotic trebuie sa transmita ceva important intr-un mod relevant. Ideea de relevanta apare foarte pronuntat in cultura actuala, luand in considerare ca producem obiecte care au o discrepanta intre uzura fizica si uzura morala.

Lucrurile a caror rezistenta fizica este mai mare decat rezistenta morala devin gunoi in momentul in care utilitatea lor primara s-a incheiat. Gunoiul este un obiect inutil si nefunctional.

Acum ca am definit gunoiul pot explica de ce majoritatea fotografiilor sunt gunoi si devin un gunoi foarte periculos odata cu printarea.

Majoritatea fotografiilor sunt facute pentru a fi relevante maxim 3 zile dupa momentul cu pricina.

1. Momentul fotografiereii este relevant ca si gest pentru ca el este cel creator de fotografie cu copacei, sau inregistrator daca doriti de fotografie cu copacei.
2. In termen de 24 de ore iti descarci imaginile si le dai un maglavait sau dai cu solarizarea, si copaceii tai acum arata mai apetisanti pentru public.
3. Dupa maratonul de editare care nu a schimbat cu nimic mesajul sau lipsa lui, o postezi pentru ca amicii/rudele/persoanele care la randul lor doresc sa le spui “bun” sa iti spuna “bun” si “vot” fotografiei tale cu copacei.
4. In termen de 48 de ore toata lumea s-a uitat la copaceii tai si ti-au spus ca esti tare de tot si ca copacei ca aia nu au mai vazut.
5. 72 de ore de la momentul cu copacei nimeni nu o sa mai ajunga sa vada copaceii tai pentru ca exista si altii care au fotografiat aceiasi copacei si ei la randul lor doresc sa se afirme si sa fie iubiti pentru copaceii prestati.
6. 72h+ tocmai a expirat termenul de valabilitate a fotografiei cu copacei asa ca fotografiile se pierd in neantul de pixeli si coduri binare pe care era digitala il numeste cimitir.

Uitati-va la fotografiile de pe Bog (ca exemplu) daca nu ma credeti. Dupa ce a ajuns la a 3 pagina numarul de vizitari scade drastic daca imaginea nu este repromovata. Sunt membrii din 2004 cu fotograii exact din acea era pe care nimeni nu doreste sa o mai vada pentru ca termenul  de expirare a trecut de mult. Numarul de fotografii facute de ei este atat de mare incat nici macar ei nu isi aduc aminte bine ce era in fotografia respectiva.

Salvarea prin print

Acest lucru se observa la fotografii batrani, cei care inbatraneau teminand un film ca doar fiecare pozitie costa bani. Si daca printai 1 cadru il plimbai pe la toate expozitiile pana se tocea dupa care iti agasai rudele/prietenii/cunoscuti de ii curbai colturile printului. Problema este ca acel print era important pentru ca era singurul mod in care puteai vizualiza imaginea si pentru ca lumea nu producea multe fotografii; astfel copaceii tai erau un spectacol magic al realitatii pe care lumea il inghitea. Dar acum lumea nu mai este uimita de un print, avem televizioare, monitoare, reclame chiar si abecedarul ne este colorat asa ca si acel print este menit sa dureze 72h. Acelasi lucru se intampla si inainte de cimitirul de pixeli doar ca viata acelor printuri era ceva mai lunga de 3 zile; in fiecare piata de vechituri o sa gasiti sute/mii de fotografii din anii 40-70 pentur 50 de bani pentru ca nimeni nu le mai foloseste, nimeni nu mai tine minte cine erau aia si daca mai tin minte cine erau aia oricum nu le mai pasa. Ganditi-va ce se va intampla cu fotografiile cu copacei si pisicute? o sa ajunga la gunoi pentur ca nimanui nu ii va pasa de reprezentarea stereotipica a copaceilor de pe dealul anonim.

Pe langa toate aceaste inconveniente , ca sa printezi ceva iti trebuie resurse, un print bun costa mult; va trebui sa depozitiezi undeva printul sau sa il arhivezi, lucru care necesita un spatiu, timp si atentie constanta; in plus trebuie sa fie ferit de praf si lumina puternica.

Dar intrebarea si mai mare este de ce, de ce sa printezi, frica de propria-ti mortalitate este atat de mare incat ai produce orice doar ca sa “lasi ceva”; pentru a te simti special trebuie sa faci lucruri inutile, sa te chinui pentru ca fanteziile tale sa existe intr-o stare latenta care nu poate fi conceretizata?

Raspunsul este da, pentru ca fotograful sa se simta important o sa isi printeze lucrare dupa lucrare doar ca sa pastreze iluzia ca intr-o buna zi lucrarile lui o sa fie descoperite ca cele a lui Ion B, sau Tichy