Oglinda concava

Fara material fotosensibil avem alt mediu, chiar daca vorbim despre frunze sau alte materiale alternative tot de materiale fotosensibile vorbim. Fara ele nu avem fotografie.

Colimatorul, in mod traditional ne gandim la el ca fiind un obiectiv sau un orificiu prin care sa se “ordoneze” lumina. Dar obiectivele catadioptrice (schneider Casagrey) se comporta relativ asemanator unui obiectiv cu sticla doar ca foloseste 2 oglinzi concave. Daca modificam punctul in care se afla aparatul fata de subiect putem sa reducem totul la o singura oglinda concava. Puteti experimenta acasa, duceti-va intr-un punct mai intunecat si miscati o oglinda concava pana cand  obtineti o pata luminoasa, departati-va sau apropiati-va dupa caz si o sa observati ca la un punct o sa obtineti o proiectie (cu capul in jos si de la stanga la dreapta) cu cat lumina ambientala are un raport mai mare de contrast cu lumina obtinuta prin proiectie cu atat proiectia va fii mai clara. Spus mai simplu daca sunteti in intuneric proiectia va fi mai vizibila pentru ca este sursa primara de lumina.

In momentul in care se vorbeste despre noi tehnici de fotografie, imaginile sunt ciudate gri, verde, panormaice de mii de grade, nu stii care e fata, spatele, centrul sau daca au asa ceva. Aceasta nu este o imagine de acest tip, nu are obiecte puse pe ea intr-o citare a vremurilor de grădiniță. Este un portret putin bizar cu toate astea este facut fara aparat.

---

Articol

---

O sa incepem cu aparatele ciudate despre care vorbeam inainte, cele care sunt la fel de logice precum un joc de fotbal cu jucatorii imbibati in benzina dar cu papucii facuti din flinta iar mingea este o piatra, poate ca logic nu este cuvantul potrivit. Spun: ciudate, pentru ca multa lume nici macar nu ma crede ca funcţionează. [pun o lista în partea de jos cu 5 dintre aparatele mele preferate] Cu toate astea am dat de un aparat ceva mai ciudat, impropriu spus aparat. Ideea este simpla dacă ai o proiecţie poţi face fotografie (astazi ignoram contact printul/fotograma) cu toate astea ori ce manual de fotografie chiar si cele bune spun ca ai nevoie de obiectiv sau un orificiu pentru a ordona razele de lumina, corp pentru a nu expune materialul fotosensibil şi cel mai important material fotosensibil.

Fara material fotosensibil nu poţi avea un martor, o scriere dacă vreţi, încerc sa evit termenul de înmagazinare | Când vine vorba de obiectiv, este necesar fie ca este vorba de sinopa (pinhole) avem nevoie de proiecţie, continuam sa ignoram fotograma | Corpul aparatului previne expunerea cu lumina din alte surse decât proiecţia. Aceasta lumina se numeşte lumina parazit, dar daca lumina parazit este mai slaba în intensitate decât proiecţia putem obţine o  proiectie vizibila. Daca aveti o oglinda concava si un obiect alb puteti proiecta un fascicul de lumina pe acesta, miscandu-va puteti ajunge la distanta focala corecta a oglinzi. Cand ajungeti in acest punct veti avea proiectat pe obiectul alb o imagine si daca ati avea un material fotosensibil ati putea face o fotografie.

Daca luam un parc in care sunt copaci, intensitatea luminii sub copac (umbra) este diferita de intensitatea luminii unui subiect care este in soare, in general: 1 diafragma. Daca luam un caz mai extrem o incapere, sau sub o copertina si aceasta diferenta creste mult peste 1 diafragma. Cu cat diferenta este mai mare cu atat imaginea este mai contrastanta astfel proiectia fiind din ce in ce mai putin afectata de lumina parazit. Cutia aparatului fiind maximul de izolare, dar nu ai nevoie de izolare,  ci doar de o diferenta.

Recunosc de acum ca ideea mea nu este teribil de practica, este doar dovada unui principiu. Multe dintre tehnicile care te fac sa intelegi ceva despre fotografie nu sunt teribil de practice, sinope de marimea unei camera, sinopele, aparatele anamorfice, spinerele, calotipia, printurile pe albumina, etc.

Am montat oglinda concava pe un trepied, am pus o hartie alb negru (iso3) intr-un holder de 4×5 si cu ajutorul prietenului meu G. Sabin am declansat. Timpul nostru de expunere pe o hartie fotografica a fost sub 1 jumatate de secunda ceea ce se putea face folosind fisa holderului sau un carton, dar din comoditate am folosit obturatorul graflexului.

Acum o sa ne intoarcem la ideea de impractic, eu sunt in acea imagine nu pentru ca am un fetish narcisist ci pentru ca dupa 20 de repetari nu am reusit sa focalizez corect oglinda asa ca G. Sabin a incercat si el pentru ca sa obtinem un rezultat inainte sa raman fara hartie foto. In plus oglinda noastra concava nu era chiar “foto” era mai mult scos cosuri in baie.